duminică, 9 august 2009

..................

Inchipuie-ti ca fredonez un cantec,pe diferite tonalitati,acelasi text:as putea,as putea ,as putea..:)...si mie-mi place,stii prea bine,sa ma pierd in lumea iluziilor,si m-ai facut sa zbor,si mai ales sa vibrez.Topeste-ti gheata,te rog...te rog.....si ..poftiti in vagoane,trenul spre tara iluziilor(hi hi,cred ca idealul meu de a calatori se reduce la tren)e la peronul sapte.Uite,e plin de supravietuitori..sau oportunisti?Pe scara,agatati in ultimul moment,stam noi.Peste mana mea facuta pumn,sta mana ta stransa ca o menghina.Stiu ca n-ai sa-mi dai drumul..:)Asa ca,hai sa luam impreuna lectii de supravietuire aici,stiu ca invat greu,dar apoi.....conduc bine.Nu insist sa aflu cine esti..esti iluzia mea,jocul meu virtual.Uneori ma privesc in oglinda,si-mi citesc de pe buze secretul.In coltul gurii am un zambet,ce stiu,cateodata ironic, la adresa mea ,,cea mai spectaculoasa revenire,doamnelor si domnilor"...odata ce mi-am creat portita spre tara iluziilor,e prea tentant sa n-o folosesc. Si nici nu vreau....pentru ca-mi place prea mult sa vibrez.Acum,n-as putea renunta la iluzia asta.....doar daca ma alungi cu shuturi .Atat de rar am revelatii,si atunci cand ma incanta cineva,nu pot sa-i intorc spatele.Intr-o lume permisiva,virtualul,esti chiar visul,iar acum am zis adevaruri spuse-n proza.

2 comentarii:

  1. Nu stiu ce se intampla cu oglinda asta. De ce parca reflectia imi apartine.
    Sti doar ca fuga de realitate este pe cat de sanatoasa pe atata de nociva. Nu-ti face griji asupra virtualului. Poate ca acolo te vei regsi, desi ma indoiesc. Dar toti suntem la fel.
    Nu stiu ce te facce sa fugi in acest virtual dar mi-ar placea sa aflu. Restul este probabil notat intr-o anamneza personala scrisa la nastere.
    Repet: Atat de rar am revelatii,si atunci cand ma incanta cineva,nu pot sa-i intorc spatele...
    Gasesc emotionant ce scri si parca in disimularea prospetimii cu care scri stau noduri de lacrimi in gat. Ori ma insel.

    RăspundețiȘtergere
  2. dan
    in mod normal n-ar trebui sa-mi fie jena cu ceea ce-am facut(scris)candva
    dar azi am recitit textele astea,si imi venea sa intru in pamant: cata expunere ,cata indecenta a trairilor....
    cuvintele au mare putere,de cele mai multe ori reflecta realia..impletita cu visul,virtualul
    si da,cu doua-trei lacrimi

    RăspundețiȘtergere