,,..cioc, cioc!..rasari si straluceste!" murmura la urechea mea glasul mangaietor, si palma freaca aspru obrazu-mi zbarcit.Imi intind aripile sifonate de freamatul somnului,pieptul tresalta intr-un oftat adanc (azi sunt iar inger?!?)........in oglinda imi privesc adanc, in pupila, zbaterea ingrijoratoare a licuricilor inghititi de cu seara........o sa fie o zi deoasebit de obositoare, ziua de inger, in care pretentiile celorlalti sunt atat de inalte, ca de pe acum ma dor cornitele si radacinile.Aripilor.
Stiu de la ce mi se trage, de la vina suprema de-a putea canta-n cuvinte durerea unui ardei pus la copt pe plita, de la tzipatul de bucurie al umbrei ce sa desprinde de stapan si se joaca nebuna pe carusel, si de la magia facuta in gluma, de-a insufleti neinsufletitele, si de a rosti nerostitele.Asa-mi trebuie!
Doar tu ma mai vezi redus la starea de inger, in timp ce-mi trantesc aspru pe tejghea sentimentele, iar dosul meu tremura ascuns in spatele lor.Si pentru ca tu ma vezi inger, imi trag zilnic penele din carne,si le lungesc pana se prefac in aripi prafuite,cu care ma falfai, pacalici in iluziile tale.In zbor lin, planat, cu ochii larg inchisi te caut pe bajbaite, ma scald in tine cu sete si foame de absolut, cu sete de femeie, de floare, de copil, de cer, de stele si de padure....apoi va iau frumos in insectarul meu, inima mea plina de ace.
..Si trag din nou cortina peste lumea mea tainica, sa simt pana data viitoare doar freamatul degetelor pe maneca realitatii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu