operatii pe sentimente

...durabile ca fumul in spasme expirat de-un chibrit.
I-am facut cadou un felinar, sperand sa-i lumineze calea cea dreapta.Desi, asa cum spunea cineva, pamantul este rotund, si daca pastrezi drumul drept, mereu ajungi in locul de unde ai plecat .
Am mangaiat abajurul desenat in carari, urmarind fiecare vinisoara cu miscari ca in transa....povestile noastre se avanta uneori spiralate in jurul unor intamplari memorabile, alteori isi traiesc finalul banal, fasaindu-se in fuioare seci, imaculate.
Mi-am amintit cum i-am tinut la fel in palme sufletul, iar el s-a lasat moale, fara putere, parca desfacut in petale.Apoi s-a lasat descifrat la randu-i, fiecare petala in parte, in timp ce eu ma inveleam in mister ca intr-o poleiala ieftina.
Cine sunt eu?...un om, durabil ca expirul unui foc, cu zambete tainice si fulgere uitate in coltul ochilor, cautand piatra filosofala a iubirii si lumina pierduta in zori de licurici.
Din ce in ce mai rar ating locul unde ar fi trebuit sa fie sufletul pereche ca un ,,membru fantoma".De cele mai multe ori, atingerea se termina cu un scarpinat imaginar, zdravan, insotit de un ricoseu de cuvinte ca bilele de cauciuc lovind sec, cu zvac dar sigur, visele si amintirile netoate.
Intampin zile toride hoinarind aiurea, risipindu-ma de colo-colo prin piete pline de precupete cu tarabe.Cu peste, evident.Pute de-ti muta nasul de la loc; ma afund in duhoare cu-n iz de nebunie si un ras furibund, pe care putini il inteleg.Sper ca mazga existenta acolo sa-mi acopere atat de aproapele de absolut.
Nu caut ceva anume, desi imi place sa spionez, lipindu-mi ochiul fugitiv de ferestrele asimetrice intalnite in cale.

(,,Pot sa te tin putin in brate, si sa-mi lipesc urechea de pieptul tau?Vreau sa aud viata...azi,glasul metalic al trenului a avut un chicotit dracesc:iar s-a omorat unu'!Ferfenita l-a facut!..stii,il cunosteam, dar numai cand i-am gasit buletinul, mi-am dat seama cine-i.... era bucati, cainii mancau din el, si-i suna telefonul intr-un crac ramas intact....era sufletul lui pereche, nevasta-sa....care l-a amenintat ca-l paraseste daca-si mai joaca toti banii la aparate sau ii da pe bautura....lasa-ma sa simt caldura pielii tale, sa scriu litere mari si albe pe trupul tau, sa ma loveasca rasul tau gutural ca un ciocan in moalele capului; sa uit ochii aia incremeniti de peste congelat......refa mozaicul complicat in care ne placea sa ne amestecam amandoi" )

..si parca-mi scapa ceva: cheia, solutia, dezlegarea ghicitorii. Ne miscam in reluare; stiu ca exista acolo, ca un mobilier greoi, nemiscat de zece ani, de a carui prezenta sunt constienta, dar de care ma lovesc invariabil in fiecare noapte, zdrelindu-mi pulpele.
El oficiaza plin de importanta, dar cu gesturi rutinate aceeasi slujba pagana, domolind flacari galbene ce danseaza in cerc ca niste iele cuminti. Eu astept cu nerabdare sa tasneasca fulgere, nepotolit.

(,,Hai,e gata cafeaua!" )