operatii pe sentimente

...durabile ca fumul in spasme expirat de-un chibrit.
I-am facut cadou un felinar, sperand sa-i lumineze calea cea dreapta.Desi, asa cum spunea cineva, pamantul este rotund, si daca pastrezi drumul drept, mereu ajungi in locul de unde ai plecat .
Am mangaiat abajurul desenat in carari, urmarind fiecare vinisoara cu miscari ca in transa....povestile noastre se avanta uneori spiralate in jurul unor intamplari memorabile, alteori isi traiesc finalul banal, fasaindu-se in fuioare seci, imaculate.
Mi-am amintit cum i-am tinut la fel in palme sufletul, iar el s-a lasat moale, fara putere, parca desfacut in petale.Apoi s-a lasat descifrat la randu-i, fiecare petala in parte, in timp ce eu ma inveleam in mister ca intr-o poleiala ieftina.
Cine sunt eu?...un om, durabil ca expirul unui foc, cu zambete tainice si fulgere uitate in coltul ochilor, cautand piatra filosofala a iubirii si lumina pierduta in zori de licurici.
Din ce in ce mai rar ating locul unde ar fi trebuit sa fie sufletul pereche ca un ,,membru fantoma".De cele mai multe ori, atingerea se termina cu un scarpinat imaginar, zdravan, insotit de un ricoseu de cuvinte ca bilele de cauciuc lovind sec, cu zvac dar sigur, visele si amintirile netoate.
Intampin zile toride hoinarind aiurea, risipindu-ma de colo-colo prin piete pline de precupete cu tarabe.Cu peste, evident.Pute de-ti muta nasul de la loc; ma afund in duhoare cu-n iz de nebunie si un ras furibund, pe care putini il inteleg.Sper ca mazga existenta acolo sa-mi acopere atat de aproapele de absolut.
Nu caut ceva anume, desi imi place sa spionez, lipindu-mi ochiul fugitiv de ferestrele asimetrice intalnite in cale.

(,,Pot sa te tin putin in brate, si sa-mi lipesc urechea de pieptul tau?Vreau sa aud viata...azi,glasul metalic al trenului a avut un chicotit dracesc:iar s-a omorat unu'!Ferfenita l-a facut!..stii,il cunosteam, dar numai cand i-am gasit buletinul, mi-am dat seama cine-i.... era bucati, cainii mancau din el, si-i suna telefonul intr-un crac ramas intact....era sufletul lui pereche, nevasta-sa....care l-a amenintat ca-l paraseste daca-si mai joaca toti banii la aparate sau ii da pe bautura....lasa-ma sa simt caldura pielii tale, sa scriu litere mari si albe pe trupul tau, sa ma loveasca rasul tau gutural ca un ciocan in moalele capului; sa uit ochii aia incremeniti de peste congelat......refa mozaicul complicat in care ne placea sa ne amestecam amandoi" )

..si parca-mi scapa ceva: cheia, solutia, dezlegarea ghicitorii. Ne miscam in reluare; stiu ca exista acolo, ca un mobilier greoi, nemiscat de zece ani, de a carui prezenta sunt constienta, dar de care ma lovesc invariabil in fiecare noapte, zdrelindu-mi pulpele.
El oficiaza plin de importanta, dar cu gesturi rutinate aceeasi slujba pagana, domolind flacari galbene ce danseaza in cerc ca niste iele cuminti. Eu astept cu nerabdare sa tasneasca fulgere, nepotolit.

(,,Hai,e gata cafeaua!" )

povesti sub umbrela

Zorii murdari anuntau o zi joasa, mohorata, imbibata melancolic cand si cand de ploi scurte. In statia de autobuz stam in asteptarea eternului happy-end propriu.
O fata imbracata subtirel, cu o umbrelutza rosie in mana, sta de ceva vreme, muscand un colt de gura lasat; rotind absenta manerul umbrelei, un semn de intrebare rasturnat. Balti cu margini dantelate si curcubee cleioase, lalai, se impart in doua sub rotile strazii.Valuri minuscule se preling si pupa sabotii fetei Cu un tresarit abia vizibil, fata isi scoate un sabot si-si moaie varful degetelor in apa murdara. (un zambet tandru isi ia zborul de pe buzele-mi inghetzate)
Ma zgribulesc, privind cu recunostinta pantofii calzi, si degetele mele multumite din-launtrul lor. Pomii isi scutura stropii in vajait sumbru, scriind cu hieroglife pe acoperisul fetei.
De umbrela rosie se apropie in goana o silueta ce priveste parca in sine.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin zgribulite, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.


La orele amiezii canicula alunga fiinte intelepte. Doar cativa, in transa parca, se preling pe la baza cladirilor-furnal.
In statie, fiinte cu ochi bulbucati, buze crapate de sete si ganduri lichefiate asteapta autobuzul. Ecranul digital din Centru arata data, indeamna conducatorii la condus atent,si temperatura:38 grade. Ma hotarasc si eu sa conduc atent, si ma plasez strategic sub o copertina minuscula, impreuna cu alti patru intelepti, ce au hotarat sa-si conduca atent mersul celulelor din organism.
In aerul miscator din zarea de foc isi face aparitia o fata cu o umbrela rosie, rotind usor, in joaca toropita, manerul-semn de intrebare rasturnat al umbrelei.Se pregateste sa strabata Marele Desert de Asfalt. Oamenii se invioreaza brusc,privind silueta ca o lama calita la focul amiezii,ce se apropie de fata.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin transpirate, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.

azi,din nou....

Iubire
numele tau e luat in deshert!..auzi cum vajaie pustiul?!? ..lasa clipele despicate, nu mai carpoci degeaba.
Mereu se va gasi o foarfeca, un fierastrau sau chiar o drujba.
Lipeste-te ca naduseala de cate un inconstient, lasa-l sa se scarpine indelung, apoi sa cugete adanc, mirat, sa-l gadile dulce-n cavitatea abdominala, sa-l sageteze tandru pe la atrii si ventricule.
Sa existe ipohondriac, bolnav de glanda cand palpiti fix in corzile lui vocale.
Lasa-l coplesit, lovit tamp si prin surprindere...fii atenta,nu-ti repeta sfasierea prea des, s-ar putea sa nu te mai aduni la un moment dat.
Intinde-te in bratele oricui, pisica multumita la soare, joaca-te!.
Nu lua in seama ,aici si acum,persoane de sine statatoare.
Existi oricum, in fiecare gest,in fiecare cuvant, in zambetele schitate in colt de gura, si-n hohotele de ras nebune in care te risipesti.
Nu diseca chistul in care zac cei cativa,cauta ne-frica.
Vezi bine, sunt destui cei ce dau cu securea-n viata de zi cu zi, si varsa siroaie de lacrimi la un film, la o poveste..
Esti zbor, floare, ploaie, lacrima, hohot....
Poti crede ca unii se regasesc in tine/!? .
.hait!...sterge-ti stropii grosi de noroi de pe obraz, cu-n gest firesc, si-o ridicare din umeri.Apara-te cu o vorba de duh invatata din batrani, intinde-ti zeflemeaua existentiala pe fatza, manjeste-te si minte-te ca-i masca hranitoare..

(..am sarit brusc in picioare, mi-am indepartat tampla de straniul transfer de ganduri, stiu ca nu s-a spus nimic, intr-o fractiune de secunda am strabatut ca o spintecare de bisturiu, fara hemoragii capitale, dureros de intelegator, inutil de neputincios, clipa. )"

scrisoare

,,Draga mea, iti trimit vesti de departe.Scriu de cateva ore bune si arunc, nimic nu mi se pare potrivit pentru tine.Vederea mi se incetosheaza cand si cand, si nu stiu de ce: sa fie multitudinea gandurilor, sau carpa unsuroasa pe care o folosesc la stersul armei si al ochelarilor? Imi lustruiesc arma cu atentie, apoi ochelarii mei cu dioptrii mari (stii..cei de care radeai cand ne sarutam.... iti apasau pleoapa stanga, doar cea stanga).Si ma tem.Ma tem sa nu te izbeasca vorbele mele reci, tari ,cu viteza de glonte.
In ultimul timp circula mai greu vestile aici, pe front.Toti se ascund si-si jelesc mortii ramasi acasa.II vezi ratacind in noapte cu cate un petic de hartie in mana, obrajii scrijeliti cu dare de lacrimi si privirile goale.
Aici, in tinutul celor fara chip, este foamete mare.Nimeni nu mai ofera nimic gratis. Pentru o bucata de paine trebuie sa-ti vinzi bocancii, trupul, sufletul, si-apoi s-o iei de la capat.
Cei mai disperati, cei care nu mai au nimic, isi vand trecutul.
Aparent, nu-i afecteaza acest fapt, desi eu vad.Pe zi ce trece statura li se incovoaie, si parca se micsoreaza, topindu-se de pe picioare ca de-o boala grea..Se imputineaza, faramitzandu-se ,absorbiti de neant..Si nimeni nu-i vede.Doar dimineata, la apel, aud nume strigate, apoi fatidicul:,,disparut"....(desi nici in aceasta noapte nu s-a tras..)
Draga mea, eu sunt inca destul de bine.Din painea gandurilor tale imi alcatuiesc festinul ce imi tine trupul, sufletul si bocancii intacti.Nu stiu pana cand...dar sa stai linistita:nu-mi voi vinde trecutul niciodata, cum as putea exista fara amintirea ta?
Sper sa se schimbe ceva in situatia de aici..pana atunci,te sarut cu drag,al tau....M."

un soldat anonim

despre suflete

Ca rotile volante si chingi spanzurate intr-un locsor ascuns, nedefinit, rotindu-se si suspinand adanc.
(Fiinte cu cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.)petrecandu-si:
Clipe ce lovesc aspru, zornaind batjocoritor, naruind iluzii cladite caramida cu caramida de cuvant si mortar de vise sfaramicioase.
Hai canta-mi durerea pomilor in floare inghetati in martie, recita-mi vers alb cu povesti adevarate, caci iata!..a nins in primavara, incremenint totul:respiratii, pasari, pomi si balti.
Fragile, zgribulite, inghetate in razele pure, albastre, adevaruri zac pietrificate, oprite-n mirari.
Ma cauti zilnic intr-un ciob de adevar cu care te joci, incredul, zvarlind sageata din soare -n pupila-mi.
Eu o intampin cu obraji imbujorati, cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.
Apoi retez chingile inodate strans cu degete crispate, infrigurate pe cataramele ruginite in care se zbate adevarul meu.Care nu e la fel cu alte adevaruri, evident.Doar sufletele pereche au adevaruri similare.
Si fug, iar aerul se sfasie troznind, despicandu-se inaintea mea, si-apoi adunandu-se la loc si inchizand calea.

despre iubire

..adica, hmm..as vrea eu sa fie :)
Mi-am scormonit in amintiri, cu mana facuta gheara(framant).
Nu ca sa-mi amintesc iubirea, ci ca sa-mi amintesc arome.Totul mi s-a sedimentat sub forma unor arome (sper sa n-am vre-o tumora craniana, zice-se ca atunci ai astfel de perceptii ).
Am cautat aroma de cozonac , de fapt, momentul framantarii lui, (nu prea ma stiu, dar ma straduiesc :D )...), iar pentru ca imaginea intarzia sa apara, atunci am cautat aroma.
Si m-a izbit mirosul iubirii....nedefinit, cald, molesitor, tamp.
Ca o plamadeala de cozonac, in care vanilia se amesteca invaluitor, invingatoare, (caci primeaza in iubire, mdeh..), cu drojdia.
Asta-i iubirea:vanilie dulce-n stomac, amestecata cu drojdia reziiduurilor pre-existente, acolo adanc ingropate in suflet.
Si-mi amintesc cantul , inaltul, minunea de zi cu zi, bucuria mea...albastru devenit profund, coplesitor de mai albastru si soarele mai soare, evident.Florile mai pentru mine, iar lumea inconjuratoare, mai buna.
Stiu...dac-as iubi aici si acum, ca atunci si acolo, nu ar exista izul asta ironic..e din cauza drojdiei, s'am pardon :) Suntem atat de diferiti, noi oamenii, desi am zis ca iubirea este una la fel pentru doi, sau doi sunt la fel ca unul.
Pentru ca iubirea a fost altfel de fiecare data, am evitat s-o mai definesc.Am luat-o asa cum a venit, si-am muscat cu pofta, nesatioasa, din ea, ca doar nu degeaba se zice ca iubirea trece prin stomah...:D..
Iubirea acolo este altfel...ingerata, simtita aprins pe cerul gurii, alunecand alene printre amigdale, pana-si afla rostul in adancurile cicatriceale(sau nu) ale interiorului meu de femeie.
Iubirea sta-n cuvinte, aici....suntem neantul... suntem cuvinte cu picioare lungi, butucanoase, subtiri sau vanjoase, facute uneori gratii, alteori desfacute laaaarg (ca sa citez un clasic in viata :D:D ).
La multi ani de 8 Martie!..la multi ani celor nascuti pe 6 martie.!
http://www.youtube.com/watch?v=ZQ2nCGawrSY&feature=fvst

ultimul dans

Mi-am crestat palmele adanc, si-am lasat sa curga o poveste, aprinsa, pulsatila...pentru mine si inima mea cu atrii si ventricule imbatate de primavara...si pentru tine, omule ce simti..

....in care un dans este inceputul si sfarsitul, cu priviri pierdute , suflete tremurate, gesturi desenate in aerul incins dintre un el si-o ea, evident, apoi sterse brutal de aceeasi mana.
Un spatiu ireal, plin pan'la refuz de zambete sticlite animalic, intrezarite aspru intre doua cuvinte leganate-n ritm...imbranceli, ingenuncheri, inghionteli.....uneori e un joc romantic despre cuvinte pereche, despre dansul suspendat in visul etern de-o melodie imaginara.
Alteori, este un joc in care doi foarte diferit alcatuiti se opresc cand si cand din suvoiul banal in care exista, spre a-si admira umbrele miscandu-se haotic, patetic si dezarticulat in dansul identic.
Suprapuse perfect, despartindu-se doar pentru a se reuni,pierduti in noi regasiri pixelate.
(Cand si cand,un brat facut pumn se ridica indaratnic spre cer....apoi se aduna la loc in amalgamul de trupuri.)
Cu umeri incovoiati de-un hohot (de ras sau poate de plans) umbrele se muleaza si se pierd una in cealalta, in spasmul alcatuit de-o nota gatuita, ce le infioara genunchii pana la prabusire...
E doar un dans, cu cautari, despartiri, regasiri ostenite, bucuroase, mirate, in care nu exista nici inceput si nici sfarsit....doar ,,pasarea maiastra" cuprinsa strans in vortexul ce-i absoarbe ,luminata periodic de sclipirile ciudate, (amuzate)...infrante din ochii ei.Intunecate, abisale, crunte (cand si cand) din ochii lui.

,,Mai spune-mi o poveste..."
,,Vine primavara!"
,,Sa nu-ti vanzi niciodata iubirea la targul de sclavi!"
,,.Te am în mine; asa cum esti, asa cum te visez. Daca ma tai nu curge sange ci inca o poveste despre tine. Da, te-am vandut, intr-o zi la targul iubirii, era un ritual stravechi despre imposibila dragoste; stim, vanduta, te vei darui o data, de doua ori, de trei ori,... ca te vei darui mereu ca sa nu mori! Eu am ramas la marginea trupului tau sa tin bezna departe de tine..... "

nu-i de valentine :D

A fost odata o lume de neoameni in care stiutele erau altfel, cu sclipiri ciudate, tremuratoare, incerte, iar nestiutele te atrageau colcaitor, provocand fiori plesniti cald in stomac.Acolo rataceau neoameni cu o expresie patetica pe chip, cu o foaie intr-o mana si-un creion in cealalta...cautand mereu ceva.
Uneori cautau rezolvarea problemei, staruind ca 1+1=2, desi-si aminteau vag de momente ascunse in negura timpului in care doi devenea unu, si linia dreapta, perfecta, pustie, se bifurca cand si cand spre a se reuni iar in intersectii complicate, descoperite pur in teama infranta, angoasa eliberata si frustrari alungate.
Sunt multi cei neintelesii, actori, spectatori, tematori, viteji sau doar ei insisi.
Iar eu imi petrec clipele in idei clare, transparente....
Ca si cand as sta in fata ta si m-as despuia; sunt ganduri nude, zbatandu-se dincolo de aparente, unde femeia-pisica devine tigru si barbatii generosi, altruisti si echilibrati-un mit :D.
Discutiile sunt hilare, obsesive si lejere, furtunoase, vulgare, perfecte...tu mi te oferi , iar eu te iau in picaturi infime, ca pe-o doctorie amara , vitala.
In care inima mea de acadea muscata se dizolva incet-incet in vocale strepezite, iar respiratia mea fierbinte, frenetica, cotrobaie adanc in tine, la fiecare inspir si expir.
O clipa..doar o clipa ramasa in eternitate, suspendata..te-am prins din zboru-ti bezmetic, iar tu ti-ai frant privirea in golul vidat al pupilei mele, si-ai adastat, si-apoi te-ai strecurat ca intr-o biologie secreta, nestiind ca te dezintegrezi incet-incet..in zambetul meu prafuit, atarnat intre doua lumi de-o suvita aramie brazdand un obraz obosit.
Fara sa stii ca-i ca o revolta in mine, o lupta surda impotriva lumescului, obisnuitului.....impotriva problemelor ce se rezolva doar matematic :D

Am renuntat la fumat...si mi-e dor zilnic, zilnic de chimia ce se petrecea in corpul meu de-a lungul celulelor mari si mici, de simtul prelins...si lupt, argumentez logic, ma cert pe mine pt. dorul strecurat clandestin in betiile pasagere ale porilor mei insetati.....e ca-n iubire.:D

In rest, iesim la portita, ne salutam, ne intrebam despre copii, nevasta(barbat) reumatism si ne oferim cafele, mai ne-njuram , oftam, radem sau plangem pe-un umar ....
..liberi..liberi nu suntem niciodata cu adevarat......exista doar iluzia libertatii in anume portiuni ale vietii..

:)adjective

Se naste consoana prin portile unite, incapatanate, si-n in gand molatic inviorat dintr-o dat'.E pofta de-a fi mai mult decat ei, cei multi, cei cu un rand de aripi normale, obisnuite.
In zvarcoliri de facere , dureri si vise expirate...
(iata, al doilea sir, randuit frumos pe omoplati de-a latul, in scobituri albite, lustruite de vreme)..
Se-mpinge abrupt, alungit, strunjit, printre buzele pline , gemande cu scancet, soptit, cantat, lasat brutal sa despice-n viol(umede, erecte, cu varfuri semetze despica aerul pe cat de rarefiat pe atat de infiorat..aripi).
Rotund, bondoc, din buze renuntzande iesind agale-n tacere adus de-un expir si de-un vaier mut....si victorie, si zbatere e suierul sonor, gadilat, saltat, ascultat, urmarit, cautat, asteptat, pufnit prapastios pecetluieste facerea finala.
Iata timide aripile tesute cu maiestrie in cautarea vesnica a visului din cuvantul z.b.o.r.
Este doar un cuvant, si noi doar simpli oameni, asteptand in zadar, pipaindu-ne zilnic spatele, privindu-ne cotidian in oglinzi, vitrine, usi si geamuri termopane :D

spune-mi o poveste

,,Aici.....intra", spuse el cu glasul gatuit de emotie.
Au intrat impreuna in intunericul caldut, spart cand si cand de luminitele anemice ale salii de cinema.Isi ascundeau privirile, serpi aurii strecurati pe furis de sub pleoape, apoi alungati cu iuteala de pietrele gandului.Nu si-au mai vorbit, nu s-au mai privit si nici nu s-au auzit pana acum.S-au respirat doar prin intermediul cuvintelor.La intrare, o clipa cat un secol bratele lor s-au atins intr-un straniu transfer al vaselor comunicante, si-atunci au curs din el in ea si din ea in el tandrete fara granite, bucurii, regrete, rasul si plansul lor la un loc, vise impotmolite.
Nu erau amandoi decat un punct in spatiu, electrizant, radiant, cu o imensa traire interioara.Pe dinafara, strigatul mut al gurilor se stinge-n aparente platose tesute cu sarma ghimpata.
Se aseaza pe scaun cu zgomot lin, cursiv,ferindu-si caraghios zonele de atingeri parca interzise, dorinte oprite brusc la buza de prapastie.
De parca le-ar fi teama de navala sentimentelor din vasele comunicante, sufletele lor.
Isi pun ochelarii si dintr-o data lumea de basm ii inconjoara, ferindu-i, ocrotindu-i, leganandu-i.
Inlantuiti, se preling cu soapte si gemete adanci ascunse intre coloane de chihlimbar, vis bantuit cand si cand de fiintele incastrate-n zbateri parfumate.Vis bantuit cand si cand de oftatul negru, doborator, de alaturi.
In urechi le rasuna aceeasi melodie cu sunete zglobii, picurate, uneori deloc melodios, alteori oprita brusc,suspendata ca mai apoi sa erupa pana la lacrimi,ce trezeste durere dulcie revarsata interior,neputinte framantate la cald.
Si iar oftatul iesit din adancuri.Din adancurile lui..
Cateodata,in nari ii izbeste miros de podele si praf,pop-corn si sudoare statuta, in lumea de chihlimbar auriu.E mirosul realitatii...caci iata...
.....fara veste,cupola se sparge deasupra lor in mii de farame lucioase ,taioase.In bratele lui,ea nu stie ce-i teama,cuvant-lama cu teama de alte cuvinte spada,cu teama de alte cuvinte lance,cu teama de.....
Intr-un vacarm de nedescris,lumea nebuna se-mbulzeste spre usi calcand in picioare ochelari si pungi.Ei orbecaie bezmetic dusi de marea de oameni,tinandu-se cu disperare de singura lor certitudine,ochelarii.
Apoi se trezesc in strada,impinsi de colo -colo de torentul uman despartit in unde domoale in dreptul lor,pentru a se reuni apoi in suvoaie navalnice dincolo de ei.
Intr-un tarziu,in strada pustie se zaresc imbratisate doua siluete ce respira una dintr-alta,ciocnindu-si cand si cand ramele ochelarilor.Din spatele opac al lentilei se zbat neputincioase fiare salbatice,ce-nghit visul si scuipa pe nari flacarile realului.
un el si o ea, ravasiti, pierduti intr-o poveste...

S-au cunoscut intr-o seara, tarziu, iar banalul acestei intalniri i-a urmarit mereu pan' la mirare.Un el si-o ea, avand acelasi handicap, minor ce-i drept, in lumea nimanui.Visul.
Trebuind sa traiasca astfel, si-au dezvoltat celelalte simturi:mirosul ei era deosebit de fin, simtind parfumul cuvintelor de la mare distanta..sta uneori cu narile largite intr-un gest ancestral, cu capul dat pe spate, adulmecand flamanda, imbatandu-se, ametindu-se, amestecandu-se pana la risipire cu cuvintele altora.Cand se alinta,ii placea sa-si spuna,,Aleandor(a)".
El isi folosea degetele pentru a patrunde dincolo, in lumea de vis.
,,Cu uimire, descoperea trupul femeii prin curiozitatea tactila din varful degetelor. Invatase sa le identifice dupa diversitatea tenului, dupa fragezimea umerilor, dupa alunecarea palmelor sale pe braţele, pantecul sau sanii lor. Si-a asumat masajul ca pe adevărata lui menire. A pus mult suflet în tot ce facea şi, firesc, fara macar sa-si propună, a patruns dincolo de pielea si trupurile care se daruiau mainilor lui. A inceput sa simta, prin buricele degetelor, tristetea sau bucuria femeilor, plictiseala, exuberanta, prabusirea ori dragostea din ele. Viata lor interioara, deseori ascunsa tuturor, i se dezvaluia lui în timpul masajului. Iar el strecura o particica din sine dincolo de pielea ce se lăsa docila mangaierilor sale. Şi asta se simţea. A început să i se ducă vestea,iar el se bucura ca si-a gasit menirea
Uneori, singur, în camaruta lui, il prindea dorul de dragoste. Si atunci, incerca, prin amintirile tactile din varful degetelor sale, sa alcatuiasca trupul unei iubite: de la o femeie lua tenul, de la alta - rotundul umerilor, a treia ii daruia fragezimea sanilor....se juca de-a inventatul unei iubite în simturile lui tactile."

Nici pana acum n-au aflat care dintre ei a fost vanatul si care vanatorul....s-au devorat reciproc,si-acum cauta fiecare in parte sa-si asambleze ce a mai ramas.