spune-mi o poveste

,,Aici.....intra", spuse el cu glasul gatuit de emotie.
Au intrat impreuna in intunericul caldut, spart cand si cand de luminitele anemice ale salii de cinema.Isi ascundeau privirile, serpi aurii strecurati pe furis de sub pleoape, apoi alungati cu iuteala de pietrele gandului.Nu si-au mai vorbit, nu s-au mai privit si nici nu s-au auzit pana acum.S-au respirat doar prin intermediul cuvintelor.La intrare, o clipa cat un secol bratele lor s-au atins intr-un straniu transfer al vaselor comunicante, si-atunci au curs din el in ea si din ea in el tandrete fara granite, bucurii, regrete, rasul si plansul lor la un loc, vise impotmolite.
Nu erau amandoi decat un punct in spatiu, electrizant, radiant, cu o imensa traire interioara.Pe dinafara, strigatul mut al gurilor se stinge-n aparente platose tesute cu sarma ghimpata.
Se aseaza pe scaun cu zgomot lin, cursiv,ferindu-si caraghios zonele de atingeri parca interzise, dorinte oprite brusc la buza de prapastie.
De parca le-ar fi teama de navala sentimentelor din vasele comunicante, sufletele lor.
Isi pun ochelarii si dintr-o data lumea de basm ii inconjoara, ferindu-i, ocrotindu-i, leganandu-i.
Inlantuiti, se preling cu soapte si gemete adanci ascunse intre coloane de chihlimbar, vis bantuit cand si cand de fiintele incastrate-n zbateri parfumate.Vis bantuit cand si cand de oftatul negru, doborator, de alaturi.
In urechi le rasuna aceeasi melodie cu sunete zglobii, picurate, uneori deloc melodios, alteori oprita brusc,suspendata ca mai apoi sa erupa pana la lacrimi,ce trezeste durere dulcie revarsata interior,neputinte framantate la cald.
Si iar oftatul iesit din adancuri.Din adancurile lui..
Cateodata,in nari ii izbeste miros de podele si praf,pop-corn si sudoare statuta, in lumea de chihlimbar auriu.E mirosul realitatii...caci iata...
.....fara veste,cupola se sparge deasupra lor in mii de farame lucioase ,taioase.In bratele lui,ea nu stie ce-i teama,cuvant-lama cu teama de alte cuvinte spada,cu teama de alte cuvinte lance,cu teama de.....
Intr-un vacarm de nedescris,lumea nebuna se-mbulzeste spre usi calcand in picioare ochelari si pungi.Ei orbecaie bezmetic dusi de marea de oameni,tinandu-se cu disperare de singura lor certitudine,ochelarii.
Apoi se trezesc in strada,impinsi de colo -colo de torentul uman despartit in unde domoale in dreptul lor,pentru a se reuni apoi in suvoaie navalnice dincolo de ei.
Intr-un tarziu,in strada pustie se zaresc imbratisate doua siluete ce respira una dintr-alta,ciocnindu-si cand si cand ramele ochelarilor.Din spatele opac al lentilei se zbat neputincioase fiare salbatice,ce-nghit visul si scuipa pe nari flacarile realului.
un el si o ea, ravasiti, pierduti intr-o poveste...

S-au cunoscut intr-o seara, tarziu, iar banalul acestei intalniri i-a urmarit mereu pan' la mirare.Un el si-o ea, avand acelasi handicap, minor ce-i drept, in lumea nimanui.Visul.
Trebuind sa traiasca astfel, si-au dezvoltat celelalte simturi:mirosul ei era deosebit de fin, simtind parfumul cuvintelor de la mare distanta..sta uneori cu narile largite intr-un gest ancestral, cu capul dat pe spate, adulmecand flamanda, imbatandu-se, ametindu-se, amestecandu-se pana la risipire cu cuvintele altora.Cand se alinta,ii placea sa-si spuna,,Aleandor(a)".
El isi folosea degetele pentru a patrunde dincolo, in lumea de vis.
,,Cu uimire, descoperea trupul femeii prin curiozitatea tactila din varful degetelor. Invatase sa le identifice dupa diversitatea tenului, dupa fragezimea umerilor, dupa alunecarea palmelor sale pe braţele, pantecul sau sanii lor. Si-a asumat masajul ca pe adevărata lui menire. A pus mult suflet în tot ce facea şi, firesc, fara macar sa-si propună, a patruns dincolo de pielea si trupurile care se daruiau mainilor lui. A inceput sa simta, prin buricele degetelor, tristetea sau bucuria femeilor, plictiseala, exuberanta, prabusirea ori dragostea din ele. Viata lor interioara, deseori ascunsa tuturor, i se dezvaluia lui în timpul masajului. Iar el strecura o particica din sine dincolo de pielea ce se lăsa docila mangaierilor sale. Şi asta se simţea. A început să i se ducă vestea,iar el se bucura ca si-a gasit menirea
Uneori, singur, în camaruta lui, il prindea dorul de dragoste. Si atunci, incerca, prin amintirile tactile din varful degetelor sale, sa alcatuiasca trupul unei iubite: de la o femeie lua tenul, de la alta - rotundul umerilor, a treia ii daruia fragezimea sanilor....se juca de-a inventatul unei iubite în simturile lui tactile."

Nici pana acum n-au aflat care dintre ei a fost vanatul si care vanatorul....s-au devorat reciproc,si-acum cauta fiecare in parte sa-si asambleze ce a mai ramas.