...durabile ca fumul in spasme expirat de-un chibrit.
I-am facut cadou un felinar, sperand sa-i lumineze calea cea dreapta.Desi, asa cum spunea cineva, pamantul este rotund, si daca pastrezi drumul drept, mereu ajungi in locul de unde ai plecat .
Am mangaiat abajurul desenat in carari, urmarind fiecare vinisoara cu miscari ca in transa....povestile noastre se avanta uneori spiralate in jurul unor intamplari memorabile, alteori isi traiesc finalul banal, fasaindu-se in fuioare seci, imaculate.
Mi-am amintit cum i-am tinut la fel in palme sufletul, iar el s-a lasat moale, fara putere, parca desfacut in petale.Apoi s-a lasat descifrat la randu-i, fiecare petala in parte, in timp ce eu ma inveleam in mister ca intr-o poleiala ieftina.
Cine sunt eu?...un om, durabil ca expirul unui foc, cu zambete tainice si fulgere uitate in coltul ochilor, cautand piatra filosofala a iubirii si lumina pierduta in zori de licurici.
Din ce in ce mai rar ating locul unde ar fi trebuit sa fie sufletul pereche ca un ,,membru fantoma".De cele mai multe ori, atingerea se termina cu un scarpinat imaginar, zdravan, insotit de un ricoseu de cuvinte ca bilele de cauciuc lovind sec, cu zvac dar sigur, visele si amintirile netoate.
Intampin zile toride hoinarind aiurea, risipindu-ma de colo-colo prin piete pline de precupete cu tarabe.Cu peste, evident.Pute de-ti muta nasul de la loc; ma afund in duhoare cu-n iz de nebunie si un ras furibund, pe care putini il inteleg.Sper ca mazga existenta acolo sa-mi acopere atat de aproapele de absolut.
Nu caut ceva anume, desi imi place sa spionez, lipindu-mi ochiul fugitiv de ferestrele asimetrice intalnite in cale.
(,,Pot sa te tin putin in brate, si sa-mi lipesc urechea de pieptul tau?Vreau sa aud viata...azi,glasul metalic al trenului a avut un chicotit dracesc:iar s-a omorat unu'!Ferfenita l-a facut!..stii,il cunosteam, dar numai cand i-am gasit buletinul, mi-am dat seama cine-i.... era bucati, cainii mancau din el, si-i suna telefonul intr-un crac ramas intact....era sufletul lui pereche, nevasta-sa....care l-a amenintat ca-l paraseste daca-si mai joaca toti banii la aparate sau ii da pe bautura....lasa-ma sa simt caldura pielii tale, sa scriu litere mari si albe pe trupul tau, sa ma loveasca rasul tau gutural ca un ciocan in moalele capului; sa uit ochii aia incremeniti de peste congelat......refa mozaicul complicat in care ne placea sa ne amestecam amandoi" )
..si parca-mi scapa ceva: cheia, solutia, dezlegarea ghicitorii. Ne miscam in reluare; stiu ca exista acolo, ca un mobilier greoi, nemiscat de zece ani, de a carui prezenta sunt constienta, dar de care ma lovesc invariabil in fiecare noapte, zdrelindu-mi pulpele.
El oficiaza plin de importanta, dar cu gesturi rutinate aceeasi slujba pagana, domolind flacari galbene ce danseaza in cerc ca niste iele cuminti. Eu astept cu nerabdare sa tasneasca fulgere, nepotolit.
(,,Hai,e gata cafeaua!" )
miercuri, 14 iulie 2010
sâmbătă, 12 iunie 2010
povesti sub umbrela
Zorii murdari anuntau o zi joasa, mohorata, imbibata melancolic cand si cand de ploi scurte. In statia de autobuz stam in asteptarea eternului happy-end propriu.
O fata imbracata subtirel, cu o umbrelutza rosie in mana, sta de ceva vreme, muscand un colt de gura lasat; rotind absenta manerul umbrelei, un semn de intrebare rasturnat. Balti cu margini dantelate si curcubee cleioase, lalai, se impart in doua sub rotile strazii.Valuri minuscule se preling si pupa sabotii fetei Cu un tresarit abia vizibil, fata isi scoate un sabot si-si moaie varful degetelor in apa murdara. (un zambet tandru isi ia zborul de pe buzele-mi inghetzate)
Ma zgribulesc, privind cu recunostinta pantofii calzi, si degetele mele multumite din-launtrul lor. Pomii isi scutura stropii in vajait sumbru, scriind cu hieroglife pe acoperisul fetei.
De umbrela rosie se apropie in goana o silueta ce priveste parca in sine.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin zgribulite, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.
La orele amiezii canicula alunga fiinte intelepte. Doar cativa, in transa parca, se preling pe la baza cladirilor-furnal.
In statie, fiinte cu ochi bulbucati, buze crapate de sete si ganduri lichefiate asteapta autobuzul. Ecranul digital din Centru arata data, indeamna conducatorii la condus atent,si temperatura:38 grade. Ma hotarasc si eu sa conduc atent, si ma plasez strategic sub o copertina minuscula, impreuna cu alti patru intelepti, ce au hotarat sa-si conduca atent mersul celulelor din organism.
In aerul miscator din zarea de foc isi face aparitia o fata cu o umbrela rosie, rotind usor, in joaca toropita, manerul-semn de intrebare rasturnat al umbrelei.Se pregateste sa strabata Marele Desert de Asfalt. Oamenii se invioreaza brusc,privind silueta ca o lama calita la focul amiezii,ce se apropie de fata.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin transpirate, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.
O fata imbracata subtirel, cu o umbrelutza rosie in mana, sta de ceva vreme, muscand un colt de gura lasat; rotind absenta manerul umbrelei, un semn de intrebare rasturnat. Balti cu margini dantelate si curcubee cleioase, lalai, se impart in doua sub rotile strazii.Valuri minuscule se preling si pupa sabotii fetei Cu un tresarit abia vizibil, fata isi scoate un sabot si-si moaie varful degetelor in apa murdara. (un zambet tandru isi ia zborul de pe buzele-mi inghetzate)
Ma zgribulesc, privind cu recunostinta pantofii calzi, si degetele mele multumite din-launtrul lor. Pomii isi scutura stropii in vajait sumbru, scriind cu hieroglife pe acoperisul fetei.
De umbrela rosie se apropie in goana o silueta ce priveste parca in sine.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin zgribulite, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.
La orele amiezii canicula alunga fiinte intelepte. Doar cativa, in transa parca, se preling pe la baza cladirilor-furnal.
In statie, fiinte cu ochi bulbucati, buze crapate de sete si ganduri lichefiate asteapta autobuzul. Ecranul digital din Centru arata data, indeamna conducatorii la condus atent,si temperatura:38 grade. Ma hotarasc si eu sa conduc atent, si ma plasez strategic sub o copertina minuscula, impreuna cu alti patru intelepti, ce au hotarat sa-si conduca atent mersul celulelor din organism.
In aerul miscator din zarea de foc isi face aparitia o fata cu o umbrela rosie, rotind usor, in joaca toropita, manerul-semn de intrebare rasturnat al umbrelei.Se pregateste sa strabata Marele Desert de Asfalt. Oamenii se invioreaza brusc,privind silueta ca o lama calita la focul amiezii,ce se apropie de fata.
Acum sub umbrela sunt doua siluete putin transpirate, putin aduse de spate una deasupra celeilalte, nu ocrotitor, ci devorator.
duminică, 16 mai 2010
azi,din nou....
Iubire
numele tau e luat in deshert!..auzi cum vajaie pustiul?!? ..lasa clipele despicate, nu mai carpoci degeaba.
Mereu se va gasi o foarfeca, un fierastrau sau chiar o drujba.
Lipeste-te ca naduseala de cate un inconstient, lasa-l sa se scarpine indelung, apoi sa cugete adanc, mirat, sa-l gadile dulce-n cavitatea abdominala, sa-l sageteze tandru pe la atrii si ventricule.
Sa existe ipohondriac, bolnav de glanda cand palpiti fix in corzile lui vocale.
Lasa-l coplesit, lovit tamp si prin surprindere...fii atenta,nu-ti repeta sfasierea prea des, s-ar putea sa nu te mai aduni la un moment dat.
Intinde-te in bratele oricui, pisica multumita la soare, joaca-te!.
Nu lua in seama ,aici si acum,persoane de sine statatoare.
Existi oricum, in fiecare gest,in fiecare cuvant, in zambetele schitate in colt de gura, si-n hohotele de ras nebune in care te risipesti.
Nu diseca chistul in care zac cei cativa,cauta ne-frica.
Vezi bine, sunt destui cei ce dau cu securea-n viata de zi cu zi, si varsa siroaie de lacrimi la un film, la o poveste..
Esti zbor, floare, ploaie, lacrima, hohot....
Poti crede ca unii se regasesc in tine/!? .
.hait!...sterge-ti stropii grosi de noroi de pe obraz, cu-n gest firesc, si-o ridicare din umeri.Apara-te cu o vorba de duh invatata din batrani, intinde-ti zeflemeaua existentiala pe fatza, manjeste-te si minte-te ca-i masca hranitoare..
(..am sarit brusc in picioare, mi-am indepartat tampla de straniul transfer de ganduri, stiu ca nu s-a spus nimic, intr-o fractiune de secunda am strabatut ca o spintecare de bisturiu, fara hemoragii capitale, dureros de intelegator, inutil de neputincios, clipa. )"
numele tau e luat in deshert!..auzi cum vajaie pustiul?!? ..lasa clipele despicate, nu mai carpoci degeaba.
Mereu se va gasi o foarfeca, un fierastrau sau chiar o drujba.
Lipeste-te ca naduseala de cate un inconstient, lasa-l sa se scarpine indelung, apoi sa cugete adanc, mirat, sa-l gadile dulce-n cavitatea abdominala, sa-l sageteze tandru pe la atrii si ventricule.
Sa existe ipohondriac, bolnav de glanda cand palpiti fix in corzile lui vocale.
Lasa-l coplesit, lovit tamp si prin surprindere...fii atenta,nu-ti repeta sfasierea prea des, s-ar putea sa nu te mai aduni la un moment dat.
Intinde-te in bratele oricui, pisica multumita la soare, joaca-te!.
Nu lua in seama ,aici si acum,persoane de sine statatoare.
Existi oricum, in fiecare gest,in fiecare cuvant, in zambetele schitate in colt de gura, si-n hohotele de ras nebune in care te risipesti.
Nu diseca chistul in care zac cei cativa,cauta ne-frica.
Vezi bine, sunt destui cei ce dau cu securea-n viata de zi cu zi, si varsa siroaie de lacrimi la un film, la o poveste..
Esti zbor, floare, ploaie, lacrima, hohot....
Poti crede ca unii se regasesc in tine/!? .
.hait!...sterge-ti stropii grosi de noroi de pe obraz, cu-n gest firesc, si-o ridicare din umeri.Apara-te cu o vorba de duh invatata din batrani, intinde-ti zeflemeaua existentiala pe fatza, manjeste-te si minte-te ca-i masca hranitoare..
(..am sarit brusc in picioare, mi-am indepartat tampla de straniul transfer de ganduri, stiu ca nu s-a spus nimic, intr-o fractiune de secunda am strabatut ca o spintecare de bisturiu, fara hemoragii capitale, dureros de intelegator, inutil de neputincios, clipa. )"
miercuri, 14 aprilie 2010
scrisoare
,,Draga mea, iti trimit vesti de departe.Scriu de cateva ore bune si arunc, nimic nu mi se pare potrivit pentru tine.Vederea mi se incetosheaza cand si cand, si nu stiu de ce: sa fie multitudinea gandurilor, sau carpa unsuroasa pe care o folosesc la stersul armei si al ochelarilor? Imi lustruiesc arma cu atentie, apoi ochelarii mei cu dioptrii mari (stii..cei de care radeai cand ne sarutam.... iti apasau pleoapa stanga, doar cea stanga).Si ma tem.Ma tem sa nu te izbeasca vorbele mele reci, tari ,cu viteza de glonte.
In ultimul timp circula mai greu vestile aici, pe front.Toti se ascund si-si jelesc mortii ramasi acasa.II vezi ratacind in noapte cu cate un petic de hartie in mana, obrajii scrijeliti cu dare de lacrimi si privirile goale.
Aici, in tinutul celor fara chip, este foamete mare.Nimeni nu mai ofera nimic gratis. Pentru o bucata de paine trebuie sa-ti vinzi bocancii, trupul, sufletul, si-apoi s-o iei de la capat.
Cei mai disperati, cei care nu mai au nimic, isi vand trecutul.
Aparent, nu-i afecteaza acest fapt, desi eu vad.Pe zi ce trece statura li se incovoaie, si parca se micsoreaza, topindu-se de pe picioare ca de-o boala grea..Se imputineaza, faramitzandu-se ,absorbiti de neant..Si nimeni nu-i vede.Doar dimineata, la apel, aud nume strigate, apoi fatidicul:,,disparut"....(desi nici in aceasta noapte nu s-a tras..)
Draga mea, eu sunt inca destul de bine.Din painea gandurilor tale imi alcatuiesc festinul ce imi tine trupul, sufletul si bocancii intacti.Nu stiu pana cand...dar sa stai linistita:nu-mi voi vinde trecutul niciodata, cum as putea exista fara amintirea ta?
Sper sa se schimbe ceva in situatia de aici..pana atunci,te sarut cu drag,al tau....M."
un soldat anonim
In ultimul timp circula mai greu vestile aici, pe front.Toti se ascund si-si jelesc mortii ramasi acasa.II vezi ratacind in noapte cu cate un petic de hartie in mana, obrajii scrijeliti cu dare de lacrimi si privirile goale.
Aici, in tinutul celor fara chip, este foamete mare.Nimeni nu mai ofera nimic gratis. Pentru o bucata de paine trebuie sa-ti vinzi bocancii, trupul, sufletul, si-apoi s-o iei de la capat.
Cei mai disperati, cei care nu mai au nimic, isi vand trecutul.
Aparent, nu-i afecteaza acest fapt, desi eu vad.Pe zi ce trece statura li se incovoaie, si parca se micsoreaza, topindu-se de pe picioare ca de-o boala grea..Se imputineaza, faramitzandu-se ,absorbiti de neant..Si nimeni nu-i vede.Doar dimineata, la apel, aud nume strigate, apoi fatidicul:,,disparut"....(desi nici in aceasta noapte nu s-a tras..)
Draga mea, eu sunt inca destul de bine.Din painea gandurilor tale imi alcatuiesc festinul ce imi tine trupul, sufletul si bocancii intacti.Nu stiu pana cand...dar sa stai linistita:nu-mi voi vinde trecutul niciodata, cum as putea exista fara amintirea ta?
Sper sa se schimbe ceva in situatia de aici..pana atunci,te sarut cu drag,al tau....M."
un soldat anonim
marți, 9 martie 2010
despre suflete
Ca rotile volante si chingi spanzurate intr-un locsor ascuns, nedefinit, rotindu-se si suspinand adanc.
(Fiinte cu cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.)petrecandu-si:
Clipe ce lovesc aspru, zornaind batjocoritor, naruind iluzii cladite caramida cu caramida de cuvant si mortar de vise sfaramicioase.
Hai canta-mi durerea pomilor in floare inghetati in martie, recita-mi vers alb cu povesti adevarate, caci iata!..a nins in primavara, incremenint totul:respiratii, pasari, pomi si balti.
Fragile, zgribulite, inghetate in razele pure, albastre, adevaruri zac pietrificate, oprite-n mirari.
Ma cauti zilnic intr-un ciob de adevar cu care te joci, incredul, zvarlind sageata din soare -n pupila-mi.
Eu o intampin cu obraji imbujorati, cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.
Apoi retez chingile inodate strans cu degete crispate, infrigurate pe cataramele ruginite in care se zbate adevarul meu.Care nu e la fel cu alte adevaruri, evident.Doar sufletele pereche au adevaruri similare.
Si fug, iar aerul se sfasie troznind, despicandu-se inaintea mea, si-apoi adunandu-se la loc si inchizand calea.
(Fiinte cu cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.)petrecandu-si:
Clipe ce lovesc aspru, zornaind batjocoritor, naruind iluzii cladite caramida cu caramida de cuvant si mortar de vise sfaramicioase.
Hai canta-mi durerea pomilor in floare inghetati in martie, recita-mi vers alb cu povesti adevarate, caci iata!..a nins in primavara, incremenint totul:respiratii, pasari, pomi si balti.
Fragile, zgribulite, inghetate in razele pure, albastre, adevaruri zac pietrificate, oprite-n mirari.
Ma cauti zilnic intr-un ciob de adevar cu care te joci, incredul, zvarlind sageata din soare -n pupila-mi.
Eu o intampin cu obraji imbujorati, cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.
Apoi retez chingile inodate strans cu degete crispate, infrigurate pe cataramele ruginite in care se zbate adevarul meu.Care nu e la fel cu alte adevaruri, evident.Doar sufletele pereche au adevaruri similare.
Si fug, iar aerul se sfasie troznind, despicandu-se inaintea mea, si-apoi adunandu-se la loc si inchizand calea.
duminică, 7 martie 2010
despre iubire
..adica, hmm..as vrea eu sa fie :)
Mi-am scormonit in amintiri, cu mana facuta gheara(framant).
Nu ca sa-mi amintesc iubirea, ci ca sa-mi amintesc arome.Totul mi s-a sedimentat sub forma unor arome (sper sa n-am vre-o tumora craniana, zice-se ca atunci ai astfel de perceptii ).
Am cautat aroma de cozonac , de fapt, momentul framantarii lui, (nu prea ma stiu, dar ma straduiesc :D )...), iar pentru ca imaginea intarzia sa apara, atunci am cautat aroma.
Si m-a izbit mirosul iubirii....nedefinit, cald, molesitor, tamp.
Ca o plamadeala de cozonac, in care vanilia se amesteca invaluitor, invingatoare, (caci primeaza in iubire, mdeh..), cu drojdia.
Asta-i iubirea:vanilie dulce-n stomac, amestecata cu drojdia reziiduurilor pre-existente, acolo adanc ingropate in suflet.
Si-mi amintesc cantul , inaltul, minunea de zi cu zi, bucuria mea...albastru devenit profund, coplesitor de mai albastru si soarele mai soare, evident.Florile mai pentru mine, iar lumea inconjuratoare, mai buna.
Stiu...dac-as iubi aici si acum, ca atunci si acolo, nu ar exista izul asta ironic..e din cauza drojdiei, s'am pardon :) Suntem atat de diferiti, noi oamenii, desi am zis ca iubirea este una la fel pentru doi, sau doi sunt la fel ca unul.
Pentru ca iubirea a fost altfel de fiecare data, am evitat s-o mai definesc.Am luat-o asa cum a venit, si-am muscat cu pofta, nesatioasa, din ea, ca doar nu degeaba se zice ca iubirea trece prin stomah...:D..
Iubirea acolo este altfel...ingerata, simtita aprins pe cerul gurii, alunecand alene printre amigdale, pana-si afla rostul in adancurile cicatriceale(sau nu) ale interiorului meu de femeie.
Iubirea sta-n cuvinte, aici....suntem neantul... suntem cuvinte cu picioare lungi, butucanoase, subtiri sau vanjoase, facute uneori gratii, alteori desfacute laaaarg (ca sa citez un clasic in viata :D:D ).
La multi ani de 8 Martie!..la multi ani celor nascuti pe 6 martie.!
http://www.youtube.com/watch?v=ZQ2nCGawrSY&feature=fvst
Mi-am scormonit in amintiri, cu mana facuta gheara(framant).
Nu ca sa-mi amintesc iubirea, ci ca sa-mi amintesc arome.Totul mi s-a sedimentat sub forma unor arome (sper sa n-am vre-o tumora craniana, zice-se ca atunci ai astfel de perceptii ).
Am cautat aroma de cozonac , de fapt, momentul framantarii lui, (nu prea ma stiu, dar ma straduiesc :D )...), iar pentru ca imaginea intarzia sa apara, atunci am cautat aroma.
Si m-a izbit mirosul iubirii....nedefinit, cald, molesitor, tamp.
Ca o plamadeala de cozonac, in care vanilia se amesteca invaluitor, invingatoare, (caci primeaza in iubire, mdeh..), cu drojdia.
Asta-i iubirea:vanilie dulce-n stomac, amestecata cu drojdia reziiduurilor pre-existente, acolo adanc ingropate in suflet.
Si-mi amintesc cantul , inaltul, minunea de zi cu zi, bucuria mea...albastru devenit profund, coplesitor de mai albastru si soarele mai soare, evident.Florile mai pentru mine, iar lumea inconjuratoare, mai buna.
Stiu...dac-as iubi aici si acum, ca atunci si acolo, nu ar exista izul asta ironic..e din cauza drojdiei, s'am pardon :) Suntem atat de diferiti, noi oamenii, desi am zis ca iubirea este una la fel pentru doi, sau doi sunt la fel ca unul.
Pentru ca iubirea a fost altfel de fiecare data, am evitat s-o mai definesc.Am luat-o asa cum a venit, si-am muscat cu pofta, nesatioasa, din ea, ca doar nu degeaba se zice ca iubirea trece prin stomah...:D..
Iubirea acolo este altfel...ingerata, simtita aprins pe cerul gurii, alunecand alene printre amigdale, pana-si afla rostul in adancurile cicatriceale(sau nu) ale interiorului meu de femeie.
Iubirea sta-n cuvinte, aici....suntem neantul... suntem cuvinte cu picioare lungi, butucanoase, subtiri sau vanjoase, facute uneori gratii, alteori desfacute laaaarg (ca sa citez un clasic in viata :D:D ).
La multi ani de 8 Martie!..la multi ani celor nascuti pe 6 martie.!
http://www.youtube.com/watch?v=ZQ2nCGawrSY&feature=fvst
vineri, 26 februarie 2010
ultimul dans
Mi-am crestat palmele adanc, si-am lasat sa curga o poveste, aprinsa, pulsatila...pentru mine si inima mea cu atrii si ventricule imbatate de primavara...si pentru tine, omule ce simti..
....in care un dans este inceputul si sfarsitul, cu priviri pierdute , suflete tremurate, gesturi desenate in aerul incins dintre un el si-o ea, evident, apoi sterse brutal de aceeasi mana.
Un spatiu ireal, plin pan'la refuz de zambete sticlite animalic, intrezarite aspru intre doua cuvinte leganate-n ritm...imbranceli, ingenuncheri, inghionteli.....uneori e un joc romantic despre cuvinte pereche, despre dansul suspendat in visul etern de-o melodie imaginara.
Alteori, este un joc in care doi foarte diferit alcatuiti se opresc cand si cand din suvoiul banal in care exista, spre a-si admira umbrele miscandu-se haotic, patetic si dezarticulat in dansul identic.
Suprapuse perfect, despartindu-se doar pentru a se reuni,pierduti in noi regasiri pixelate.
(Cand si cand,un brat facut pumn se ridica indaratnic spre cer....apoi se aduna la loc in amalgamul de trupuri.)
Cu umeri incovoiati de-un hohot (de ras sau poate de plans) umbrele se muleaza si se pierd una in cealalta, in spasmul alcatuit de-o nota gatuita, ce le infioara genunchii pana la prabusire...
E doar un dans, cu cautari, despartiri, regasiri ostenite, bucuroase, mirate, in care nu exista nici inceput si nici sfarsit....doar ,,pasarea maiastra" cuprinsa strans in vortexul ce-i absoarbe ,luminata periodic de sclipirile ciudate, (amuzate)...infrante din ochii ei.Intunecate, abisale, crunte (cand si cand) din ochii lui.
,,Mai spune-mi o poveste..."
,,Vine primavara!"
,,Sa nu-ti vanzi niciodata iubirea la targul de sclavi!"
,,.Te am în mine; asa cum esti, asa cum te visez. Daca ma tai nu curge sange ci inca o poveste despre tine. Da, te-am vandut, intr-o zi la targul iubirii, era un ritual stravechi despre imposibila dragoste; stim, vanduta, te vei darui o data, de doua ori, de trei ori,... ca te vei darui mereu ca sa nu mori! Eu am ramas la marginea trupului tau sa tin bezna departe de tine..... "
....in care un dans este inceputul si sfarsitul, cu priviri pierdute , suflete tremurate, gesturi desenate in aerul incins dintre un el si-o ea, evident, apoi sterse brutal de aceeasi mana.
Un spatiu ireal, plin pan'la refuz de zambete sticlite animalic, intrezarite aspru intre doua cuvinte leganate-n ritm...imbranceli, ingenuncheri, inghionteli.....uneori e un joc romantic despre cuvinte pereche, despre dansul suspendat in visul etern de-o melodie imaginara.
Alteori, este un joc in care doi foarte diferit alcatuiti se opresc cand si cand din suvoiul banal in care exista, spre a-si admira umbrele miscandu-se haotic, patetic si dezarticulat in dansul identic.
Suprapuse perfect, despartindu-se doar pentru a se reuni,pierduti in noi regasiri pixelate.
(Cand si cand,un brat facut pumn se ridica indaratnic spre cer....apoi se aduna la loc in amalgamul de trupuri.)
Cu umeri incovoiati de-un hohot (de ras sau poate de plans) umbrele se muleaza si se pierd una in cealalta, in spasmul alcatuit de-o nota gatuita, ce le infioara genunchii pana la prabusire...
E doar un dans, cu cautari, despartiri, regasiri ostenite, bucuroase, mirate, in care nu exista nici inceput si nici sfarsit....doar ,,pasarea maiastra" cuprinsa strans in vortexul ce-i absoarbe ,luminata periodic de sclipirile ciudate, (amuzate)...infrante din ochii ei.Intunecate, abisale, crunte (cand si cand) din ochii lui.
,,Mai spune-mi o poveste..."
,,Vine primavara!"
,,Sa nu-ti vanzi niciodata iubirea la targul de sclavi!"
,,.Te am în mine; asa cum esti, asa cum te visez. Daca ma tai nu curge sange ci inca o poveste despre tine. Da, te-am vandut, intr-o zi la targul iubirii, era un ritual stravechi despre imposibila dragoste; stim, vanduta, te vei darui o data, de doua ori, de trei ori,... ca te vei darui mereu ca sa nu mori! Eu am ramas la marginea trupului tau sa tin bezna departe de tine..... "
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
