despre suflete

Ca rotile volante si chingi spanzurate intr-un locsor ascuns, nedefinit, rotindu-se si suspinand adanc.
(Fiinte cu cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.)petrecandu-si:
Clipe ce lovesc aspru, zornaind batjocoritor, naruind iluzii cladite caramida cu caramida de cuvant si mortar de vise sfaramicioase.
Hai canta-mi durerea pomilor in floare inghetati in martie, recita-mi vers alb cu povesti adevarate, caci iata!..a nins in primavara, incremenint totul:respiratii, pasari, pomi si balti.
Fragile, zgribulite, inghetate in razele pure, albastre, adevaruri zac pietrificate, oprite-n mirari.
Ma cauti zilnic intr-un ciob de adevar cu care te joci, incredul, zvarlind sageata din soare -n pupila-mi.
Eu o intampin cu obraji imbujorati, cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.
Apoi retez chingile inodate strans cu degete crispate, infrigurate pe cataramele ruginite in care se zbate adevarul meu.Care nu e la fel cu alte adevaruri, evident.Doar sufletele pereche au adevaruri similare.
Si fug, iar aerul se sfasie troznind, despicandu-se inaintea mea, si-apoi adunandu-se la loc si inchizand calea.