Ca rotile volante si chingi spanzurate intr-un locsor ascuns, nedefinit, rotindu-se si suspinand adanc.
(Fiinte cu cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.)petrecandu-si:
Clipe ce lovesc aspru, zornaind batjocoritor, naruind iluzii cladite caramida cu caramida de cuvant si mortar de vise sfaramicioase.
Hai canta-mi durerea pomilor in floare inghetati in martie, recita-mi vers alb cu povesti adevarate, caci iata!..a nins in primavara, incremenint totul:respiratii, pasari, pomi si balti.
Fragile, zgribulite, inghetate in razele pure, albastre, adevaruri zac pietrificate, oprite-n mirari.
Ma cauti zilnic intr-un ciob de adevar cu care te joci, incredul, zvarlind sageata din soare -n pupila-mi.
Eu o intampin cu obraji imbujorati, cerul gurii uscat, ciocane-n urechi si serpi de foc in stomac.
Apoi retez chingile inodate strans cu degete crispate, infrigurate pe cataramele ruginite in care se zbate adevarul meu.Care nu e la fel cu alte adevaruri, evident.Doar sufletele pereche au adevaruri similare.
Si fug, iar aerul se sfasie troznind, despicandu-se inaintea mea, si-apoi adunandu-se la loc si inchizand calea.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Mie imi plac foarte mult avioanele. Zboara in inaltul cerului iar relatia lor cu aerul este biunivoca. Se intrepatrund prin vointa puternicului motor ce se invarteste...si se invarteste...si densitatea sufocanta a aerului.
RăspundețiȘtergereCulmea este ca nu-mi prea place sa zbor cu avionul, datorita decolarii.
Asta ma face fricos ?