requiem-lume de jeleu

Lume..lume..lumea mea...
. Ma arunc in ea, apoi ma zmulg, clicoasa treaba....ca un jeleu expirat ce-ti da o diaree mortala.
Lume..lumea cui?Apoi ma redresez, si ma arunc in zbor, orbecaind deasupra unui nor...si-mi vine sa ma opresc, caci tot ce avem sa ne spunem nu mai rimeaza..hi hi...asta e lumea in care poti intelege de ce Venus nu mai are brate:sa nu manance jeleurile expirate, ori sa n-o mai treaca de-un zbor?!
Ah, eu, omul eternelor frane, aici pot.
Uneori ma simt inconjurata de-o feerie ce-mi ascute simturile.....si ma uit tamp la luna ca un genunchi alb si rotund, ce alteori mi se indeasa-n gura, lasandu-ma cu buzele umflate.Si trag cu sete din tigara, perdea efemera intre mine si ea.Intre mine si luna, vreau sa zic, doar ca-mi parea ca rade de mine, si m-am pierdut in amanunte.
Imi fac palmele cupa, si-mi adun gandurile, pe parul tau le las, eterna binecuvantare....nu te feri, ah,de ce simti ca te doare?Sunt putin blasfemice, recunosc...de aceea sar, ma rotesc, ma arunc, zbor si inot in acelasi timp....pentru ca sunt doar om.
Oh, lumea mea e lumea cui? Caut mantia nepasarii, cica e mai bine cu ea pe umeri.....desi mi-e teama.....cum e cand nu mai simti? Intre recunostinta, mila si iubire, care-s diferentele.....voi, cei din lumea voastra....
Aaa, si mi-am mai amintit ceva:ale naibii luminite de craciun, din vitrine carora nu le pasa, ca ale lor lumini bat in tandem cu inima mea...brrrr, sunt un soi de luminite care se sting treptat, pana la bezna, apoi izbucnesc nebune si aritmice.... Hmmm, lumea mea...