ultimul dans

Mi-am crestat palmele adanc, si-am lasat sa curga o poveste, aprinsa, pulsatila...pentru mine si inima mea cu atrii si ventricule imbatate de primavara...si pentru tine, omule ce simti..

....in care un dans este inceputul si sfarsitul, cu priviri pierdute , suflete tremurate, gesturi desenate in aerul incins dintre un el si-o ea, evident, apoi sterse brutal de aceeasi mana.
Un spatiu ireal, plin pan'la refuz de zambete sticlite animalic, intrezarite aspru intre doua cuvinte leganate-n ritm...imbranceli, ingenuncheri, inghionteli.....uneori e un joc romantic despre cuvinte pereche, despre dansul suspendat in visul etern de-o melodie imaginara.
Alteori, este un joc in care doi foarte diferit alcatuiti se opresc cand si cand din suvoiul banal in care exista, spre a-si admira umbrele miscandu-se haotic, patetic si dezarticulat in dansul identic.
Suprapuse perfect, despartindu-se doar pentru a se reuni,pierduti in noi regasiri pixelate.
(Cand si cand,un brat facut pumn se ridica indaratnic spre cer....apoi se aduna la loc in amalgamul de trupuri.)
Cu umeri incovoiati de-un hohot (de ras sau poate de plans) umbrele se muleaza si se pierd una in cealalta, in spasmul alcatuit de-o nota gatuita, ce le infioara genunchii pana la prabusire...
E doar un dans, cu cautari, despartiri, regasiri ostenite, bucuroase, mirate, in care nu exista nici inceput si nici sfarsit....doar ,,pasarea maiastra" cuprinsa strans in vortexul ce-i absoarbe ,luminata periodic de sclipirile ciudate, (amuzate)...infrante din ochii ei.Intunecate, abisale, crunte (cand si cand) din ochii lui.

,,Mai spune-mi o poveste..."
,,Vine primavara!"
,,Sa nu-ti vanzi niciodata iubirea la targul de sclavi!"
,,.Te am în mine; asa cum esti, asa cum te visez. Daca ma tai nu curge sange ci inca o poveste despre tine. Da, te-am vandut, intr-o zi la targul iubirii, era un ritual stravechi despre imposibila dragoste; stim, vanduta, te vei darui o data, de doua ori, de trei ori,... ca te vei darui mereu ca sa nu mori! Eu am ramas la marginea trupului tau sa tin bezna departe de tine..... "

nu-i de valentine :D

A fost odata o lume de neoameni in care stiutele erau altfel, cu sclipiri ciudate, tremuratoare, incerte, iar nestiutele te atrageau colcaitor, provocand fiori plesniti cald in stomac.Acolo rataceau neoameni cu o expresie patetica pe chip, cu o foaie intr-o mana si-un creion in cealalta...cautand mereu ceva.
Uneori cautau rezolvarea problemei, staruind ca 1+1=2, desi-si aminteau vag de momente ascunse in negura timpului in care doi devenea unu, si linia dreapta, perfecta, pustie, se bifurca cand si cand spre a se reuni iar in intersectii complicate, descoperite pur in teama infranta, angoasa eliberata si frustrari alungate.
Sunt multi cei neintelesii, actori, spectatori, tematori, viteji sau doar ei insisi.
Iar eu imi petrec clipele in idei clare, transparente....
Ca si cand as sta in fata ta si m-as despuia; sunt ganduri nude, zbatandu-se dincolo de aparente, unde femeia-pisica devine tigru si barbatii generosi, altruisti si echilibrati-un mit :D.
Discutiile sunt hilare, obsesive si lejere, furtunoase, vulgare, perfecte...tu mi te oferi , iar eu te iau in picaturi infime, ca pe-o doctorie amara , vitala.
In care inima mea de acadea muscata se dizolva incet-incet in vocale strepezite, iar respiratia mea fierbinte, frenetica, cotrobaie adanc in tine, la fiecare inspir si expir.
O clipa..doar o clipa ramasa in eternitate, suspendata..te-am prins din zboru-ti bezmetic, iar tu ti-ai frant privirea in golul vidat al pupilei mele, si-ai adastat, si-apoi te-ai strecurat ca intr-o biologie secreta, nestiind ca te dezintegrezi incet-incet..in zambetul meu prafuit, atarnat intre doua lumi de-o suvita aramie brazdand un obraz obosit.
Fara sa stii ca-i ca o revolta in mine, o lupta surda impotriva lumescului, obisnuitului.....impotriva problemelor ce se rezolva doar matematic :D

Am renuntat la fumat...si mi-e dor zilnic, zilnic de chimia ce se petrecea in corpul meu de-a lungul celulelor mari si mici, de simtul prelins...si lupt, argumentez logic, ma cert pe mine pt. dorul strecurat clandestin in betiile pasagere ale porilor mei insetati.....e ca-n iubire.:D

In rest, iesim la portita, ne salutam, ne intrebam despre copii, nevasta(barbat) reumatism si ne oferim cafele, mai ne-njuram , oftam, radem sau plangem pe-un umar ....
..liberi..liberi nu suntem niciodata cu adevarat......exista doar iluzia libertatii in anume portiuni ale vietii..

:)adjective

Se naste consoana prin portile unite, incapatanate, si-n in gand molatic inviorat dintr-o dat'.E pofta de-a fi mai mult decat ei, cei multi, cei cu un rand de aripi normale, obisnuite.
In zvarcoliri de facere , dureri si vise expirate...
(iata, al doilea sir, randuit frumos pe omoplati de-a latul, in scobituri albite, lustruite de vreme)..
Se-mpinge abrupt, alungit, strunjit, printre buzele pline , gemande cu scancet, soptit, cantat, lasat brutal sa despice-n viol(umede, erecte, cu varfuri semetze despica aerul pe cat de rarefiat pe atat de infiorat..aripi).
Rotund, bondoc, din buze renuntzande iesind agale-n tacere adus de-un expir si de-un vaier mut....si victorie, si zbatere e suierul sonor, gadilat, saltat, ascultat, urmarit, cautat, asteptat, pufnit prapastios pecetluieste facerea finala.
Iata timide aripile tesute cu maiestrie in cautarea vesnica a visului din cuvantul z.b.o.r.
Este doar un cuvant, si noi doar simpli oameni, asteptand in zadar, pipaindu-ne zilnic spatele, privindu-ne cotidian in oglinzi, vitrine, usi si geamuri termopane :D

spune-mi o poveste

,,Aici.....intra", spuse el cu glasul gatuit de emotie.
Au intrat impreuna in intunericul caldut, spart cand si cand de luminitele anemice ale salii de cinema.Isi ascundeau privirile, serpi aurii strecurati pe furis de sub pleoape, apoi alungati cu iuteala de pietrele gandului.Nu si-au mai vorbit, nu s-au mai privit si nici nu s-au auzit pana acum.S-au respirat doar prin intermediul cuvintelor.La intrare, o clipa cat un secol bratele lor s-au atins intr-un straniu transfer al vaselor comunicante, si-atunci au curs din el in ea si din ea in el tandrete fara granite, bucurii, regrete, rasul si plansul lor la un loc, vise impotmolite.
Nu erau amandoi decat un punct in spatiu, electrizant, radiant, cu o imensa traire interioara.Pe dinafara, strigatul mut al gurilor se stinge-n aparente platose tesute cu sarma ghimpata.
Se aseaza pe scaun cu zgomot lin, cursiv,ferindu-si caraghios zonele de atingeri parca interzise, dorinte oprite brusc la buza de prapastie.
De parca le-ar fi teama de navala sentimentelor din vasele comunicante, sufletele lor.
Isi pun ochelarii si dintr-o data lumea de basm ii inconjoara, ferindu-i, ocrotindu-i, leganandu-i.
Inlantuiti, se preling cu soapte si gemete adanci ascunse intre coloane de chihlimbar, vis bantuit cand si cand de fiintele incastrate-n zbateri parfumate.Vis bantuit cand si cand de oftatul negru, doborator, de alaturi.
In urechi le rasuna aceeasi melodie cu sunete zglobii, picurate, uneori deloc melodios, alteori oprita brusc,suspendata ca mai apoi sa erupa pana la lacrimi,ce trezeste durere dulcie revarsata interior,neputinte framantate la cald.
Si iar oftatul iesit din adancuri.Din adancurile lui..
Cateodata,in nari ii izbeste miros de podele si praf,pop-corn si sudoare statuta, in lumea de chihlimbar auriu.E mirosul realitatii...caci iata...
.....fara veste,cupola se sparge deasupra lor in mii de farame lucioase ,taioase.In bratele lui,ea nu stie ce-i teama,cuvant-lama cu teama de alte cuvinte spada,cu teama de alte cuvinte lance,cu teama de.....
Intr-un vacarm de nedescris,lumea nebuna se-mbulzeste spre usi calcand in picioare ochelari si pungi.Ei orbecaie bezmetic dusi de marea de oameni,tinandu-se cu disperare de singura lor certitudine,ochelarii.
Apoi se trezesc in strada,impinsi de colo -colo de torentul uman despartit in unde domoale in dreptul lor,pentru a se reuni apoi in suvoaie navalnice dincolo de ei.
Intr-un tarziu,in strada pustie se zaresc imbratisate doua siluete ce respira una dintr-alta,ciocnindu-si cand si cand ramele ochelarilor.Din spatele opac al lentilei se zbat neputincioase fiare salbatice,ce-nghit visul si scuipa pe nari flacarile realului.
un el si o ea, ravasiti, pierduti intr-o poveste...

S-au cunoscut intr-o seara, tarziu, iar banalul acestei intalniri i-a urmarit mereu pan' la mirare.Un el si-o ea, avand acelasi handicap, minor ce-i drept, in lumea nimanui.Visul.
Trebuind sa traiasca astfel, si-au dezvoltat celelalte simturi:mirosul ei era deosebit de fin, simtind parfumul cuvintelor de la mare distanta..sta uneori cu narile largite intr-un gest ancestral, cu capul dat pe spate, adulmecand flamanda, imbatandu-se, ametindu-se, amestecandu-se pana la risipire cu cuvintele altora.Cand se alinta,ii placea sa-si spuna,,Aleandor(a)".
El isi folosea degetele pentru a patrunde dincolo, in lumea de vis.
,,Cu uimire, descoperea trupul femeii prin curiozitatea tactila din varful degetelor. Invatase sa le identifice dupa diversitatea tenului, dupa fragezimea umerilor, dupa alunecarea palmelor sale pe braţele, pantecul sau sanii lor. Si-a asumat masajul ca pe adevărata lui menire. A pus mult suflet în tot ce facea şi, firesc, fara macar sa-si propună, a patruns dincolo de pielea si trupurile care se daruiau mainilor lui. A inceput sa simta, prin buricele degetelor, tristetea sau bucuria femeilor, plictiseala, exuberanta, prabusirea ori dragostea din ele. Viata lor interioara, deseori ascunsa tuturor, i se dezvaluia lui în timpul masajului. Iar el strecura o particica din sine dincolo de pielea ce se lăsa docila mangaierilor sale. Şi asta se simţea. A început să i se ducă vestea,iar el se bucura ca si-a gasit menirea
Uneori, singur, în camaruta lui, il prindea dorul de dragoste. Si atunci, incerca, prin amintirile tactile din varful degetelor sale, sa alcatuiasca trupul unei iubite: de la o femeie lua tenul, de la alta - rotundul umerilor, a treia ii daruia fragezimea sanilor....se juca de-a inventatul unei iubite în simturile lui tactile."

Nici pana acum n-au aflat care dintre ei a fost vanatul si care vanatorul....s-au devorat reciproc,si-acum cauta fiecare in parte sa-si asambleze ce a mai ramas.