Mi-am crestat palmele adanc, si-am lasat sa curga o poveste, aprinsa, pulsatila...pentru mine si inima mea cu atrii si ventricule imbatate de primavara...si pentru tine, omule ce simti..
....in care un dans este inceputul si sfarsitul, cu priviri pierdute , suflete tremurate, gesturi desenate in aerul incins dintre un el si-o ea, evident, apoi sterse brutal de aceeasi mana.
Un spatiu ireal, plin pan'la refuz de zambete sticlite animalic, intrezarite aspru intre doua cuvinte leganate-n ritm...imbranceli, ingenuncheri, inghionteli.....uneori e un joc romantic despre cuvinte pereche, despre dansul suspendat in visul etern de-o melodie imaginara.
Alteori, este un joc in care doi foarte diferit alcatuiti se opresc cand si cand din suvoiul banal in care exista, spre a-si admira umbrele miscandu-se haotic, patetic si dezarticulat in dansul identic.
Suprapuse perfect, despartindu-se doar pentru a se reuni,pierduti in noi regasiri pixelate.
(Cand si cand,un brat facut pumn se ridica indaratnic spre cer....apoi se aduna la loc in amalgamul de trupuri.)
Cu umeri incovoiati de-un hohot (de ras sau poate de plans) umbrele se muleaza si se pierd una in cealalta, in spasmul alcatuit de-o nota gatuita, ce le infioara genunchii pana la prabusire...
E doar un dans, cu cautari, despartiri, regasiri ostenite, bucuroase, mirate, in care nu exista nici inceput si nici sfarsit....doar ,,pasarea maiastra" cuprinsa strans in vortexul ce-i absoarbe ,luminata periodic de sclipirile ciudate, (amuzate)...infrante din ochii ei.Intunecate, abisale, crunte (cand si cand) din ochii lui.
,,Mai spune-mi o poveste..."
,,Vine primavara!"
,,Sa nu-ti vanzi niciodata iubirea la targul de sclavi!"
,,.Te am în mine; asa cum esti, asa cum te visez. Daca ma tai nu curge sange ci inca o poveste despre tine. Da, te-am vandut, intr-o zi la targul iubirii, era un ritual stravechi despre imposibila dragoste; stim, vanduta, te vei darui o data, de doua ori, de trei ori,... ca te vei darui mereu ca sa nu mori! Eu am ramas la marginea trupului tau sa tin bezna departe de tine..... "
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Imi ramane parfumul in pliurile pielii palmei. Parca ar mangaia orbrazul in zborul celulelor odorizate. Mai este si magia genunchilor alaturati si al talpilor incalzite. Apoi al palmelor, facute caus, in care pulseaza discret luminita din ochii tai. Am avut noroc, stiind cata nebunie e in lumea asta, sa ne regasim, pictati cu dare de curcubeu. Jumatate din cer l-ai luat tu, iar pe celalat mi l-ai facut cadou. Am pus barbia in piept si am sarit in bratele tale. Si m-ai primit.
RăspundețiȘtergereDeci, mai spune-mi o poveste cu ciuburi si asfalt.
Dansati ?