· .......nu as putea sa fiu linistea sau tacerea,sunt altceva,fara nume.. Te-am pandit din padurea cu o mie de ochi,am zburat deasupra ta privindu-te mirata cum sapi groapa din pamantul moale..mi-am lipit curioasa urechea de gaura din pieptul tau...de partea cealalta tineai pudic,palaria,sa nu vad zarea prin tine. Apoi m-am prelins in toate ungherele celulelor tale obosite,te-am imbratisat cum nimeni nu te-a mai imbratisat pana acum,din interior .Cu bratele mele introduse in bratele tale,si picioarele mele naravase introduse de-a lungul picioarelor tale obosite...(ah,am sa te alerg eu,si ce-am sa te mai strang in brate)...si inima,si ficatul si toate organele mici si mari.Ti-am luat in interiorul gurii mele gura ta si ne-am sarutat ca un vulcan ce erupe brusc acolo,adanc,incandescent pana la autodistrugere. Prelinsa asa inauntrul tau,iti dau viata de care ai nevoie, viata mea putin nedumerita,fierbinte .Iar tu imi dai gandurile tale ce se muleaza perfect dincolo de usa,cand te aud soptind ca vrei sa ma vezi goala,frangandu-ma sub tine,ca vrei sa-mi vezi parul ravasit pe perna,sa-ti ingropi fata in el,filtrand lumea prin arama lui.Sau sa-mi astupi gura cu gura ta,si sa ne framantam in doi gandurile,sau,poate,sa nu gandim deloc.Sa nu ma mai acuzi ca te parjolesc galben,luminos,tandru,si ca te dizolvi nauc in fericire. Asta nu e liniste,nici tacere,e altceva,fara nume.
·
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)

Io aici nici nu comentez!
RăspundețiȘtergere