cadou

· ..o intrebare:,,ai zburat vreodata?"......de cele mai multe ori,noaptea,si uneori,si ziua in amiaza mare,dar n-am prea spus,sa fiu lasata in pace... M-ai luat de mana,mi-ai dat la o parte parul ud,iar degetele tale se incalcesc flamande intre suvitele de gorgona..apoi ti-ai acoperit ochii cu palmele mele,de frica sa nu te prefaci stana,iar eu am simtit zbaterea genelor pe linia vietii. (stiu ca ma salvez de mine acolo,in tine,stii) Zilnic pastram echilibrul instabil pe muchea de beton a realitatii,iar tu imi mangai parul si zgarii cerul incins cu degetele facute gheara,temandu-te sa ma privesti in ochi. De asta ,mi-ai adus in dar o oglinda.In ea cladim coloane stralucitoare de apa,langa care faci pe salvamarul,cu o siguranta care se indoaie flexibil ,iar cand se indreapta la loc,ma plezneste fara mila in obraz. ...in timp ce eu imi privesc in fuga fulgerul auriu din ochi,ce pulseaza ca o deznadejde lenta,intr-o privire noua,grea,zilnica,oglinda ranjeste spre mine .....tu ma tragi de mana spre ea,zicand ca e o apa,eu stiu ca e oglinda.......si totusi ma arunc,ce sa fac cu o stana de piatra? Ne-am pravalit inca o data amandoi ,suntem departe,la polul nord unde infloresc smochinii. ..iar eu imi ascund in continuare ochii,in timp ce tu ma privesti doar prin oglinda....tie ti-e teama sa nu te prefaci in stana,mie mi-e teama sa nu-mi vezi acolo undeva,in adancul ochilor unde se sparg cand si cand fulgere aurii,o teama scurta,amara,de animal haituit.