moartea are intrebare?

..de parca eu i-as vizita doar noaptea.....
Trec zile in care-ti dau tarcoale foindu-ma tacit, iar tu iti traiesti fericirea marunta, culeasa galben, si astepti cu groaza noptile.Si cu nerabdare, ascusa-n spatele cuvintelor lama, spada,buchet si ploaie.Nopti albastre, sau de smoala, instelate gratis de licurici, in care te agati disperat de un singur vis, repetitiv, doar protagonistii sunt mereu altii.Sau figurantii?
Te amagesti infiorator de lucid ca as ciocani la usa, sau ca mi-as toci degetul prelung de stilet, sunand la sonerie....Hmm, fereastra cascata larg in arsita iernii si-n frigul verii ma cheama ca o poarta deschisa definitiv spre sufletul tau parjolit de dor...mi-a fost atat de dor de tine, de ochii tai opaci in care fulgera cand si cand luminite, fiori de groaza, sau de placere..inca nu stiu, vad mereu doar reflexia stiletului meu acolo.
,,Imi spui o poveste?"intreb incet, si ma lungesc deasupra ta, din cap pana-n picioare, cu respiratia redusa la minim, de parca mi-ar fi frica sa nu te iau cu mine la un inspir profund.Apoi ramenem arsi de dor, eu cu urechea sudata de mijlocul pieptului tau, tu cu greutatea mea deasupra.Desi taci, aud povestile din gandul tau luminos, fara granite, din gandul tau intunecat, sfant ce se scurge din tine in mine.
Iti simt rasuflarea agonica, la un centimetru de gura mea, fac eforturi sisifice sa ma opresc brusc, nu pot sa iau acum in mine finalul povestii, finalul tau si-al meu.Iar tu te tragi inapoi speriat, luminile de avertizare s-au aprins demult........trupurile noastre incandescente se zbat sa fie iar in straniul transfer de poveste....dar ne oprim la timp.
..... plec, si de data asta plec, du-te langa femeia ta, ei poti sa-i spui si altfel de povesti, adevarate,cernute prin filtrul buzelor si al constientei.Pe mine cheama-ma, ia-ma, du-ma, alina-ma,alinta-ma, ia-mi dogoarea rea ce ma parjoleste, stinge-mi dorul, aprinde-mi frumosul, mangaie-ma, invarte-ma, ameteste-ma, canta-mi, descanta-mi, strange-ma, saruta-ma, iubeste-ma.....in fiecare noapte cu povestea visului etern.
Orice ai face, pe peretele de deasupra patului scrijelesti banal,,o iubire",uitandu-te trist la pletele blonde ale femeii din patul tau.
Doar numele meu nu trebuie scrijelit acolo, durabil pana la o noua zugravire....sau pana la o noua iubire.Pentru ca numele meu iti arde in fiecare noapte pana la incandescenta sufletul: sunt moartea ta.Ma voi intoarce, stii bine, doar ne e atat de dor unul de altul.