joc

... ..azi ne-am jucat cu dorul banal,sau banal,cu dorul.Doar azi,mi-ai privit cu sete renuntarea din ochi si mi-ai uns trupul cu namolul sarat de pe mal(desi mie-mi mirosea a beton),iar eu i-am lasat pe trecatori sa priveasca sculptura unui dor banal. ..si mi-am tarat pe tine trupul meu intr-un straniu transfer de iubire,am sorbit din vorbele tale scrise in palme,in mangaieri savante,respiratii sacadate,plamadeli framantate in graba.... Iti simt trepidatia nelinistita si flamanda a creatiei,in cuvintele muscate de jumatate.Aplecata deasupra ta,iti inlantui cu fiecare bucla degetele si ma pierd in ochii strabatuti de doua lame fierbinti,si in buzele stranse cu incapatanare. M-am simtit puternica pentru clipa pietrificata din mine,caci am intins mana si mana nu a trecut prin mine ca printr-un stalp de abur.Pentru ca stalpul de putere ce ne crucifica uneori e apa de ploaie,alteori e un abur straveziu ,iar alteori e beton savant amestecat. .. m-ai pietrificat cu dorul, banal,sau cu banalul dor dintr-un malaxor...si a fost cea mai frumoasa innemurire din viata mea. Ramane doar privirea de beton,cu banda de metal din ochi franta in unghiurile misterioase,prinzandu-ti fruntea si strangand-o intr-un cerc fierbinte si portocaliu.Si mainile tale cu urma sanilor intiparita acolo. ..Ah da,si statuia .