povestea unui Aleandor

Primele amintiri ale lui zac undeva adanc si departe,cand lumea in care traia ar fi trebuit sa fie perfecta:o familie.Desi fiecare copil are un inger pazitor,erau momente in care ingerul disparea,astfel copilul privea cu ochii mintii lumea lui sfaramata,neintelegand de ce se alege praful de scenariul lui perfect.Aleandor creste intr-o lume populata de fantasme ce se lupta cu ingerul;uneori biruie ingerul,dar,de cele mai multe ori,inving fantasmele.
Anotimpurile se succed pe banda rulanta,Aleandor exista si creste ca o buruiana tolerata pe sant,intre imaginea unui tata inexistent si a unei mame bolnave,ingrijit de bunici.Totusi,Aleandor stie sa stoarca din scenariul perdant stropi de bucurie si de fericire.Se refugiaza in lumea de vis a povestilor,cautand la nesfarsit speranta intre randurile cartilor.Aleandor creste,exista in continuare ca o buruiana tolerata pe acelasi etern sant,viata lui,curatat periodic de puhoaie apocaliptice,in care a simte de multe ori ca se pierde.Un astfel de puhoi il ia si-l duce intr-o alta parte de lume,unde Aleandor traieste un nou capitol al vietii lui,un capitol frumos,cu personaje pozitive si anotimpuri de vis.
Din cand in cand,ingerul il viziteaza si-i mangaie obrajii in somn,soptindu-i:,,Vezi,am avut grija sa te fac sa cunosti linistea..priveste-te,fa-ti planuri,implineste-le,traieste-te,asta o sa-ti umple sufletul de amintiri frumoase."
Aleandor se trezea diminetile cu bucurie-n priviri si rasul pe buze,isi trimite zbaterile rele-n zari,departe,musca din viata cu pofta,sanatos.Da ,au fost vremuri bune pentru Aleandor,ploi bogate pe sufletul lui insetat.Ceea ce-l definea pe Aleandor era o foame si o sete continua de iubire;era ca un vortex imens,ce exista doar pentru a absorbi iubire....Atunci cand i-a fost zmulsa brutal aceasta hrana vitala lui,lui Aleandor i-a impietrit o parte din suflet.
Nu-l mai viziteaza demult ingerul,ci doar fantasmele cu care se lupta.Si,uneori,rara,starea de vis care-l salva in copilarie.Timpul curge peste Aleandor...intr-o zi,descopera pe strada nimanui,magazinul de vise.Nimic nu i se pare mai potrivit pentru el,isi da seama c-a descoperit lumea perfecta.Acolo cumpara vise despre alte locuri,despre alti oameni,despre iubire,ura,furie,bucurie;nu trebuie decat sa plateasca cu doua-trei sentimente tastate-n pripa...uneori,la reduceri,poate plati chiar cu surogate de sentimente.Sta totusi departe de rafturile tixite pana sus cu vise.. s-ar putea prabusi peste el..de asta evita sa alcatuiasca imagini pereche,evita sa ia de aici un chip,de acolo un trup,de dincolo un gand.Se crede la adapost,desi se zvoneste prin lumea nimanui ca magazinul de vise te poate falimenta,te lasa cu punga goala.
Un vis anume,primit bonus,ca o momeala,il bantuie de-acum pe Aleandor:se facea ca un Personaj de basm,croit dupa masuri stas,i-a intrat in camarutele interioare.Strabate incapere dupa incapere,tot mai departe;in prima a stat si s-a odihnit,iar Aleandor si-a plimbat curiozitatea pe deasupra lui;in alta incapere,a dormit,iar Aleandor s-a aplecat deasupra lui,i-a ridicat pleoapele cu degetele si a incercat sa patrunda adanc in mintea Personajului,i-a respirat aerul,si-a stamparat sufletul cu linistea ce pogora pe ei.In ultima incapere,Personajul a inceput sa vorbeasca,iar Aleandor a devenit sclavul mintii lui.A gasit visul suprem,visul pereche.
..si se prind amandoi intr-un dans ametitor,se agata ca inecatii de prelungirile literelor,se rotesc,zboara,in dansul imbatator al spiritului.In sfarsit,Aleandor si-a implinit cautarea in lumea nimanui..(desi Personajul este invadat din cand in cand de teama,continua sa se roteasca intr-o simbioza de neoameni.Sunt doar in tara nimanui.Pana intr-o zi,cand........)

Nu sunt chirurg,ci doar un om robit lumii asteia,din care-mi extrag stropul meu de fericire.Am hotarat sa traiesc,,aici si acum",caci visul ingerului cu,,implineste-te,traieste-te" a luat sfarsit.Aici si acum,Aleandorul meu isi permite sa simta....intr-un masaj in care simti rotunjimea umerilor,fragezimea sanilor si gingasia pielii.Fara regrete,fara intrebari,in lumea noastra fara oglinzi.Mainile tale vrajite imi creeaza un spatiu bun,in care sufletul impietrit sa-si revina.Citesc o jertfa acolo,undeva ascunsa printre randurile tale....un tu si un eu cautandu-ne la infinit.Pe tine,doar pe tine vars din cupa gandului meu cu ambrozie,ce-ti invioreaza chipul,cu varful degetelor mele iti sterg gandurile negre si cuta dintre sprancene.
Pe banca nimanui te astept cu emotia-n gat si inima in brate,legata cu funda.E pentru tine;te sarut cum nu mi-am imaginat ca pot saruta vreodata,nu doar cu buzele,ci cu toata fiinta mea.
Mai spune-mi povesti.......