condamnati la fericire

Cand ultimul acord se sparge de bolta inalta a cutiutei in care ne place sa ne zidim zilnic, in munca a 4 maini.
Iubesc..iubesc nu tandru, asezat, normal, clar sau solemn.Iubesc asa, cu ras si plans, nebuneste, neinteresant, fara romantism, caraghios, ca un genunchi itzit brusc prin despicatura rasei unei calugarite batrane.
In scrashnet de scaune taraite de podele, final de act, liniste efemera inselatoare.Cum as putea iubi altfel decat dand cu tifla?
(Ca un Fat-Frumos cu cosh in frunte, de sub care steaua se zbate zilnic sa rasara.Ca un Popeye caschetarul, ce-si rumega in coltul buzei ideile, nu pipa.Sau ca Brutus ce se agatza de cutit, infipt mandru in atriile oricui se vrea strapuns, masurand cati decilitri de sange s-au mai scurs...:D.)
Si iar iubesc pret de-o secunda in amurgurile liliachii si-n aerul tare si inmiresmat al noptii careeste.
Cu maini flamande ce mangaie parul valuri potolite de-o parte si de alta a fetzei, ocrotind taine fierbinti.
Cu colturi de gura atarnand in jos, ca doua brazde arate negru, fertil, si ochi intunecati fara nicio sclipire aurie.
Iubesc cifra doi.....si astept parca in fiece minut sa sune impuscatura unei arme cu amortizor, oase zdrobite de prea mult, muschi tescuiti de prea greu.
Ei, iubirea asta.....
Iubesc cifra doi...inseamna ca iubesc dublu, dual, indoit, sau doar injumatatit?:)