la cules de dude

..si-am proptit iubito scara, taman de-o coarda a sufletului tau, ca sa-ti culeg duda zemoasa..
....am ajuns doar pan' la coapsa, si stii?.m-am multumit cu asta, desi-mi statea la un moment dat ca zgarciu-n gat...
..si am tusit o data,iar tu mi-ai ars una dupa ceafa cu-o vorba sloi, ca unui catzel natang, si-ai ras cu pofta, adanc,ba chiar cu voluptate, iar eu ma cufundam in focul revarsat pe spate, orbit, prostit, indragostit..
...hmmmm, in ceatza, in toamna, in nopti si zile inecacioase, ma agatz de duda, o las sa-mi zamuie pre limba-mi ...
...ma adancesc,o crap in doua si o ucid in mine zilnic, duda primordiala stoarsa-n sufletul meu salasluitor nu mai sus de-ombilic...stiu,stiu,tzopai bezmetic si ma tavalesc in ea, pierdut si regasit vremelnic, folosind mainile la cules,doar la cules.
Si-mi urmez calea banala de muncitor-culegator, becisnic in placerile-mi marunte, nespunand nimanui despre sclipirea aurie din privirea-ti sufocanta in intunericul opac ce ma-nconjoara, agatzat, calauzit in tzelul meu de mireasma si stralucirea umeda de fructa.
..ah, iubito, in focul meu nestiut, interior, esti cauza si efectul starilor mele involburate.
De ce sa stii si tu toate aste framantari de culegator?!?