Stiu iubito, stiu de cand te-am cunoscut ca ai un dram de fatalism in tine, inoculat zilnic, picatura cu picatura de viata.
Stiu ca noi, oamenii de la sens avem nevoie de absolutul prelins, lasat putin cate putin sa se intrevada prin fereastra intredeschisa a sufletului tau. Mai ai si-un dram de zbor, ascuns bland, facut parca uitat (de mine nu!) in spatele cutei nazo-labiale ce-ti impodobeste fata cand si cand intr-un zambet sceptic, putin amar.Si-n privirea incarcata de grijile omenirii, cand indraznesti sa ti-o ridici din pamant.Putin ridicol ce da totusi bine,nush'...(in privirea putin buimaca, fierbinte si surprinsa..mai stii atunci, de ziua ta cand ai intrebat candid musafirii:,,Mai vrea careva gin?"...cu mana astupand gura pacatoasa si ,,vaginul" brusc itit dintre cuvinte..)
Stiu iubito, ma regasesc in hohotul colosal de ras, mort de oboseala sau gafand ireal, tacut sau doar om, insotit de eternele intrebari din betiile scurte ale spiritului tau.
Stiu iubito, dependentza mea, rand pe rand sau deodata, in clipe hotaratoare ce-mi sfasie pieptul scrijelit de cu noapte de unghiile tale lacuite in modele complicate.
Lasa-ma sa-ti citesc in palma, zilnic altceva, ranjind atotstiutor, iar tu, credula, culca-ti capul pe umarul meu ascutit, neprimejdios.Chiar daca, iata, langa buclele tale involburate roshu se odihneste intrusul, un fir lung si blond.
Sunt doar omul de la sens, repezit, grabit, mirat destul de rar de luna ce-mi leagana umbra-n noapte.
Ti-am reparat botina scalciata (zice-se ca femeile-s multumite daca le incalzesti picioarele, desi imi pomenesti prea des de caldura sufleteasca, ma fac ca nu-nteleg visele-ti bondoace.) Sunt intr-adevar cateva lucruri esentiale pe care nu se merita sa le pricep si pace, desi mi se insinueaza cald din ombilic pana-n cerul gurii.
Cand dormi iubito, poate nu stii, iti cresc aripi ciudate, (uneori albe, alteori negre, dar niciodata gri)...iar eu imi indes pumnul in gura, peste acest secret:daca afli, si-ti iei zborul??
Iar eu, omul de la sens, am nevoie de tine, de rasul tau molipsitor, uneori copilaresc, alteori de-a dreptul obscen.De privirea cu picuri aurii si de povestea scrisa saptamanal pe unghii.Sunt dependent de puful alb, sau negru, (niciodata gri) ce-mi populeaza noptile.De tine in ceasca mea de cafea, 2 in 1, si de faptul ca-mi amintesti zilnic ca-s muritor.
Iar eu, in schimb, am sa pastrez secretul aripilor, si am sa-ti incalzesc picioarele noapte de noapte.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu