Lume..lume..lumea mea...
. Ma arunc in ea, apoi ma zmulg, clicoasa treaba....ca un jeleu expirat ce-ti da o diaree mortala.
Lume..lumea cui?Apoi ma redresez, si ma arunc in zbor, orbecaind deasupra unui nor...si-mi vine sa ma opresc, caci tot ce avem sa ne spunem nu mai rimeaza..hi hi...asta e lumea in care poti intelege de ce Venus nu mai are brate:sa nu manance jeleurile expirate, ori sa n-o mai treaca de-un zbor?!
Ah, eu, omul eternelor frane, aici pot.
Uneori ma simt inconjurata de-o feerie ce-mi ascute simturile.....si ma uit tamp la luna ca un genunchi alb si rotund, ce alteori mi se indeasa-n gura, lasandu-ma cu buzele umflate.Si trag cu sete din tigara, perdea efemera intre mine si ea.Intre mine si luna, vreau sa zic, doar ca-mi parea ca rade de mine, si m-am pierdut in amanunte.
Imi fac palmele cupa, si-mi adun gandurile, pe parul tau le las, eterna binecuvantare....nu te feri, ah,de ce simti ca te doare?Sunt putin blasfemice, recunosc...de aceea sar, ma rotesc, ma arunc, zbor si inot in acelasi timp....pentru ca sunt doar om.
Oh, lumea mea e lumea cui? Caut mantia nepasarii, cica e mai bine cu ea pe umeri.....desi mi-e teama.....cum e cand nu mai simti? Intre recunostinta, mila si iubire, care-s diferentele.....voi, cei din lumea voastra....
Aaa, si mi-am mai amintit ceva:ale naibii luminite de craciun, din vitrine carora nu le pasa, ca ale lor lumini bat in tandem cu inima mea...brrrr, sunt un soi de luminite care se sting treptat, pana la bezna, apoi izbucnesc nebune si aritmice.... Hmmm, lumea mea...
sâmbătă, 5 decembrie 2009
luni, 23 noiembrie 2009
la cules de dude
..si-am proptit iubito scara, taman de-o coarda a sufletului tau, ca sa-ti culeg duda zemoasa..
....am ajuns doar pan' la coapsa, si stii?.m-am multumit cu asta, desi-mi statea la un moment dat ca zgarciu-n gat...
..si am tusit o data,iar tu mi-ai ars una dupa ceafa cu-o vorba sloi, ca unui catzel natang, si-ai ras cu pofta, adanc,ba chiar cu voluptate, iar eu ma cufundam in focul revarsat pe spate, orbit, prostit, indragostit..
...hmmmm, in ceatza, in toamna, in nopti si zile inecacioase, ma agatz de duda, o las sa-mi zamuie pre limba-mi ...
...ma adancesc,o crap in doua si o ucid in mine zilnic, duda primordiala stoarsa-n sufletul meu salasluitor nu mai sus de-ombilic...stiu,stiu,tzopai bezmetic si ma tavalesc in ea, pierdut si regasit vremelnic, folosind mainile la cules,doar la cules.
Si-mi urmez calea banala de muncitor-culegator, becisnic in placerile-mi marunte, nespunand nimanui despre sclipirea aurie din privirea-ti sufocanta in intunericul opac ce ma-nconjoara, agatzat, calauzit in tzelul meu de mireasma si stralucirea umeda de fructa.
..ah, iubito, in focul meu nestiut, interior, esti cauza si efectul starilor mele involburate.
De ce sa stii si tu toate aste framantari de culegator?!?
....am ajuns doar pan' la coapsa, si stii?.m-am multumit cu asta, desi-mi statea la un moment dat ca zgarciu-n gat...
..si am tusit o data,iar tu mi-ai ars una dupa ceafa cu-o vorba sloi, ca unui catzel natang, si-ai ras cu pofta, adanc,ba chiar cu voluptate, iar eu ma cufundam in focul revarsat pe spate, orbit, prostit, indragostit..
...hmmmm, in ceatza, in toamna, in nopti si zile inecacioase, ma agatz de duda, o las sa-mi zamuie pre limba-mi ...
...ma adancesc,o crap in doua si o ucid in mine zilnic, duda primordiala stoarsa-n sufletul meu salasluitor nu mai sus de-ombilic...stiu,stiu,tzopai bezmetic si ma tavalesc in ea, pierdut si regasit vremelnic, folosind mainile la cules,doar la cules.
Si-mi urmez calea banala de muncitor-culegator, becisnic in placerile-mi marunte, nespunand nimanui despre sclipirea aurie din privirea-ti sufocanta in intunericul opac ce ma-nconjoara, agatzat, calauzit in tzelul meu de mireasma si stralucirea umeda de fructa.
..ah, iubito, in focul meu nestiut, interior, esti cauza si efectul starilor mele involburate.
De ce sa stii si tu toate aste framantari de culegator?!?
sâmbătă, 7 noiembrie 2009
omul de la sensul giratoriu
Stiu iubito, stiu de cand te-am cunoscut ca ai un dram de fatalism in tine, inoculat zilnic, picatura cu picatura de viata.
Stiu ca noi, oamenii de la sens avem nevoie de absolutul prelins, lasat putin cate putin sa se intrevada prin fereastra intredeschisa a sufletului tau. Mai ai si-un dram de zbor, ascuns bland, facut parca uitat (de mine nu!) in spatele cutei nazo-labiale ce-ti impodobeste fata cand si cand intr-un zambet sceptic, putin amar.Si-n privirea incarcata de grijile omenirii, cand indraznesti sa ti-o ridici din pamant.Putin ridicol ce da totusi bine,nush'...(in privirea putin buimaca, fierbinte si surprinsa..mai stii atunci, de ziua ta cand ai intrebat candid musafirii:,,Mai vrea careva gin?"...cu mana astupand gura pacatoasa si ,,vaginul" brusc itit dintre cuvinte..)
Stiu iubito, ma regasesc in hohotul colosal de ras, mort de oboseala sau gafand ireal, tacut sau doar om, insotit de eternele intrebari din betiile scurte ale spiritului tau.
Stiu iubito, dependentza mea, rand pe rand sau deodata, in clipe hotaratoare ce-mi sfasie pieptul scrijelit de cu noapte de unghiile tale lacuite in modele complicate.
Lasa-ma sa-ti citesc in palma, zilnic altceva, ranjind atotstiutor, iar tu, credula, culca-ti capul pe umarul meu ascutit, neprimejdios.Chiar daca, iata, langa buclele tale involburate roshu se odihneste intrusul, un fir lung si blond.
Sunt doar omul de la sens, repezit, grabit, mirat destul de rar de luna ce-mi leagana umbra-n noapte.
Ti-am reparat botina scalciata (zice-se ca femeile-s multumite daca le incalzesti picioarele, desi imi pomenesti prea des de caldura sufleteasca, ma fac ca nu-nteleg visele-ti bondoace.) Sunt intr-adevar cateva lucruri esentiale pe care nu se merita sa le pricep si pace, desi mi se insinueaza cald din ombilic pana-n cerul gurii.
Cand dormi iubito, poate nu stii, iti cresc aripi ciudate, (uneori albe, alteori negre, dar niciodata gri)...iar eu imi indes pumnul in gura, peste acest secret:daca afli, si-ti iei zborul??
Iar eu, omul de la sens, am nevoie de tine, de rasul tau molipsitor, uneori copilaresc, alteori de-a dreptul obscen.De privirea cu picuri aurii si de povestea scrisa saptamanal pe unghii.Sunt dependent de puful alb, sau negru, (niciodata gri) ce-mi populeaza noptile.De tine in ceasca mea de cafea, 2 in 1, si de faptul ca-mi amintesti zilnic ca-s muritor.
Iar eu, in schimb, am sa pastrez secretul aripilor, si am sa-ti incalzesc picioarele noapte de noapte.
Stiu ca noi, oamenii de la sens avem nevoie de absolutul prelins, lasat putin cate putin sa se intrevada prin fereastra intredeschisa a sufletului tau. Mai ai si-un dram de zbor, ascuns bland, facut parca uitat (de mine nu!) in spatele cutei nazo-labiale ce-ti impodobeste fata cand si cand intr-un zambet sceptic, putin amar.Si-n privirea incarcata de grijile omenirii, cand indraznesti sa ti-o ridici din pamant.Putin ridicol ce da totusi bine,nush'...(in privirea putin buimaca, fierbinte si surprinsa..mai stii atunci, de ziua ta cand ai intrebat candid musafirii:,,Mai vrea careva gin?"...cu mana astupand gura pacatoasa si ,,vaginul" brusc itit dintre cuvinte..)
Stiu iubito, ma regasesc in hohotul colosal de ras, mort de oboseala sau gafand ireal, tacut sau doar om, insotit de eternele intrebari din betiile scurte ale spiritului tau.
Stiu iubito, dependentza mea, rand pe rand sau deodata, in clipe hotaratoare ce-mi sfasie pieptul scrijelit de cu noapte de unghiile tale lacuite in modele complicate.
Lasa-ma sa-ti citesc in palma, zilnic altceva, ranjind atotstiutor, iar tu, credula, culca-ti capul pe umarul meu ascutit, neprimejdios.Chiar daca, iata, langa buclele tale involburate roshu se odihneste intrusul, un fir lung si blond.
Sunt doar omul de la sens, repezit, grabit, mirat destul de rar de luna ce-mi leagana umbra-n noapte.
Ti-am reparat botina scalciata (zice-se ca femeile-s multumite daca le incalzesti picioarele, desi imi pomenesti prea des de caldura sufleteasca, ma fac ca nu-nteleg visele-ti bondoace.) Sunt intr-adevar cateva lucruri esentiale pe care nu se merita sa le pricep si pace, desi mi se insinueaza cald din ombilic pana-n cerul gurii.
Cand dormi iubito, poate nu stii, iti cresc aripi ciudate, (uneori albe, alteori negre, dar niciodata gri)...iar eu imi indes pumnul in gura, peste acest secret:daca afli, si-ti iei zborul??
Iar eu, omul de la sens, am nevoie de tine, de rasul tau molipsitor, uneori copilaresc, alteori de-a dreptul obscen.De privirea cu picuri aurii si de povestea scrisa saptamanal pe unghii.Sunt dependent de puful alb, sau negru, (niciodata gri) ce-mi populeaza noptile.De tine in ceasca mea de cafea, 2 in 1, si de faptul ca-mi amintesti zilnic ca-s muritor.
Iar eu, in schimb, am sa pastrez secretul aripilor, si am sa-ti incalzesc picioarele noapte de noapte.
miercuri, 7 octombrie 2009
ireversibil
Hai incearca sa :
..privesti cum expirul meu te inlantuie in vapori calzi, plutind bezmetic intre doua cuvinte aburite in toamna, si-ncearca sa iei inapoi fiecare fuior scapat fara voie din dorinta de-a trai.....nu-i asa ca-i un proces ireversibil in pieptul ce se ridica si coboara rapid?
.......privesti cum muntii cresteaza vai dansand cu apele rostogolite ireversibil spre poale, mereu doar spre poale, in ireversibile clipe ce schimba lumea.
....intelegi o hotarare darza ce ne scutura lenea in care plutim in tandemul zilnic, tatonand orizontul moale, ireal, scaldat in ceturi ireversibile, plutind dinspre soare apune, niciodata invers :)
...pui palmele pe ochii, apasa si priveste irizatiile rasfrante feeric......e mica ta comoara de sub pleoape, in clipe scurse ireversibil, tacute, modeste, nebagate in seama.
......privesti in gura cascata agonic dupa inspirul salvator al fiecarui minut doritor sa traiasca in mine, in tine.
(Si ma oglindesc in lucrurile si faptele ce ma alcatuiesc banal, ireversibile clipe.Lipita aspru de peretele inghetat al unui cuvant ce-mi arunca in fata soapte in fuioare amestecate indelung, scrashnite si eliberate ireversibil in expirul unor false aureole .)
.....spui de-o suta de ori ca tot ce-i uman trebuie sa fie si reversibil......a doua sansa nu-i un cliseu, desi am o senzatie de deja vu in umbra leganata sub clar de luna, in balansul zambetului imprevizibil obosit si aburit.
Si ma intorc din nou, ca-s reversibila de umana ce-s, la fiorul cald, aproape uitat, ce-mi ridica-n gat caldura simtita in clipele scurse din tine in mine, in rarele rastimpuri cand imi dau voie sa-mi amintesc ca ireversibil e doar timpul, natura,viata si moartea.
In rest..............:)
..privesti cum expirul meu te inlantuie in vapori calzi, plutind bezmetic intre doua cuvinte aburite in toamna, si-ncearca sa iei inapoi fiecare fuior scapat fara voie din dorinta de-a trai.....nu-i asa ca-i un proces ireversibil in pieptul ce se ridica si coboara rapid?
.......privesti cum muntii cresteaza vai dansand cu apele rostogolite ireversibil spre poale, mereu doar spre poale, in ireversibile clipe ce schimba lumea.
....intelegi o hotarare darza ce ne scutura lenea in care plutim in tandemul zilnic, tatonand orizontul moale, ireal, scaldat in ceturi ireversibile, plutind dinspre soare apune, niciodata invers :)
...pui palmele pe ochii, apasa si priveste irizatiile rasfrante feeric......e mica ta comoara de sub pleoape, in clipe scurse ireversibil, tacute, modeste, nebagate in seama.
......privesti in gura cascata agonic dupa inspirul salvator al fiecarui minut doritor sa traiasca in mine, in tine.
(Si ma oglindesc in lucrurile si faptele ce ma alcatuiesc banal, ireversibile clipe.Lipita aspru de peretele inghetat al unui cuvant ce-mi arunca in fata soapte in fuioare amestecate indelung, scrashnite si eliberate ireversibil in expirul unor false aureole .)
.....spui de-o suta de ori ca tot ce-i uman trebuie sa fie si reversibil......a doua sansa nu-i un cliseu, desi am o senzatie de deja vu in umbra leganata sub clar de luna, in balansul zambetului imprevizibil obosit si aburit.
Si ma intorc din nou, ca-s reversibila de umana ce-s, la fiorul cald, aproape uitat, ce-mi ridica-n gat caldura simtita in clipele scurse din tine in mine, in rarele rastimpuri cand imi dau voie sa-mi amintesc ca ireversibil e doar timpul, natura,viata si moartea.
In rest..............:)
duminică, 27 septembrie 2009
simplu
..pentru ca sunt un om simplu, draga....ma mai scarpin pe ici-colea atunci cand nu ma stiu privit, ma lupt din ce in ce mai rar cu demonii interiori, masor timpul doar pana la ziua de maine, in secunde fosnitoare ...
Privesc stelele de dupa umerii tai, in imbratisari fugare, si gandurile-mi zboara aiurea, ia-n te uita!Masor timpul in sarutari din ce in ce mai ostenite, in constelatii ce apar sau dispar in noaptea din spatele tau.
In timpul dintre cautarile si regasirile fierbinti.
In dizolvarile ritmice, periodice din bezna molesitoare.
Cand si cand, imi permit luxul de a alege evadarea in lumea tainica.A ta, a lui, a ei, a noastra.Si sa compar, uneori viul din lumea iluziei cu alteori mortul din lumea concretului.
In goana mea teribila dupa iluzii, am uitat sa masor timpul dupa stele, soare, umbra si saruturi...stiu, cateodata alegerile sunt atat de paguboase....o zi de maine se naste luminos din golgota zilei de azi?Lumea se schimba cu faptele noastre?...
.. oameni, oameni mari cu suflet putin ciobit, putin dur, putin frant, dar altfel corespunzator, care sa simta ceea ce spun, nu doar sa alerge dupa iluzii, preferand o eterna si ipotetic minunata zi de maine, calcand in picioare frumusetea si certitudinea unui azi perfect, strunjit rotund de secundele dilatate dintre.
Nimic nu e intamplator, suntem oameni simpli draga, te complici inutil stiu, iti place.Atunci cand te doare adanc te minti ca nu esti, desi stiu ....iti place.
Si-atunci aleg certitudini si timp masurat in rotirea cu scartz a boltei ceresti dintre doua saruturi tandru simtite in cortex.
Si-mi amintesc o vorba din batrani, ca nu 'jeaba a trait buna mea 90 de ani...pentru ca era un om simplu, draga, alegea mereu calea cea dreapta, si slanina si curechiul si..veti vedea indata.....se alegea pe ea.:).
Acum povestea din batrani:
Zice ca a murit nevasta unui tzaran, si era omul nostru necajit nevoie mare. O bocea:,,Au ai murit tu ,dar de ce?Nu ti-a fost bine?N-ai avut slanina-n pod?N-ai avut p.. cu nod?N-ai avut curechi in bute?N-ai avut cu cin' te .....?
Morala este evidenta.:)..cine alearga dupa iluzii, ramane fara ,,slanina" si fara ,,curechi".
Privesc stelele de dupa umerii tai, in imbratisari fugare, si gandurile-mi zboara aiurea, ia-n te uita!Masor timpul in sarutari din ce in ce mai ostenite, in constelatii ce apar sau dispar in noaptea din spatele tau.
In timpul dintre cautarile si regasirile fierbinti.
In dizolvarile ritmice, periodice din bezna molesitoare.
Cand si cand, imi permit luxul de a alege evadarea in lumea tainica.A ta, a lui, a ei, a noastra.Si sa compar, uneori viul din lumea iluziei cu alteori mortul din lumea concretului.
In goana mea teribila dupa iluzii, am uitat sa masor timpul dupa stele, soare, umbra si saruturi...stiu, cateodata alegerile sunt atat de paguboase....o zi de maine se naste luminos din golgota zilei de azi?Lumea se schimba cu faptele noastre?...
.. oameni, oameni mari cu suflet putin ciobit, putin dur, putin frant, dar altfel corespunzator, care sa simta ceea ce spun, nu doar sa alerge dupa iluzii, preferand o eterna si ipotetic minunata zi de maine, calcand in picioare frumusetea si certitudinea unui azi perfect, strunjit rotund de secundele dilatate dintre.
Nimic nu e intamplator, suntem oameni simpli draga, te complici inutil stiu, iti place.Atunci cand te doare adanc te minti ca nu esti, desi stiu ....iti place.
Si-atunci aleg certitudini si timp masurat in rotirea cu scartz a boltei ceresti dintre doua saruturi tandru simtite in cortex.
Si-mi amintesc o vorba din batrani, ca nu 'jeaba a trait buna mea 90 de ani...pentru ca era un om simplu, draga, alegea mereu calea cea dreapta, si slanina si curechiul si..veti vedea indata.....se alegea pe ea.:).
Acum povestea din batrani:
Zice ca a murit nevasta unui tzaran, si era omul nostru necajit nevoie mare. O bocea:,,Au ai murit tu ,dar de ce?Nu ti-a fost bine?N-ai avut slanina-n pod?N-ai avut p.. cu nod?N-ai avut curechi in bute?N-ai avut cu cin' te .....?
Morala este evidenta.:)..cine alearga dupa iluzii, ramane fara ,,slanina" si fara ,,curechi".
vineri, 18 septembrie 2009
condamnati la fericire
Cand ultimul acord se sparge de bolta inalta a cutiutei in care ne place sa ne zidim zilnic, in munca a 4 maini.
Iubesc..iubesc nu tandru, asezat, normal, clar sau solemn.Iubesc asa, cu ras si plans, nebuneste, neinteresant, fara romantism, caraghios, ca un genunchi itzit brusc prin despicatura rasei unei calugarite batrane.
In scrashnet de scaune taraite de podele, final de act, liniste efemera inselatoare.Cum as putea iubi altfel decat dand cu tifla?
(Ca un Fat-Frumos cu cosh in frunte, de sub care steaua se zbate zilnic sa rasara.Ca un Popeye caschetarul, ce-si rumega in coltul buzei ideile, nu pipa.Sau ca Brutus ce se agatza de cutit, infipt mandru in atriile oricui se vrea strapuns, masurand cati decilitri de sange s-au mai scurs...:D.)
Si iar iubesc pret de-o secunda in amurgurile liliachii si-n aerul tare si inmiresmat al noptii careeste.
Cu maini flamande ce mangaie parul valuri potolite de-o parte si de alta a fetzei, ocrotind taine fierbinti.
Cu colturi de gura atarnand in jos, ca doua brazde arate negru, fertil, si ochi intunecati fara nicio sclipire aurie.
Iubesc cifra doi.....si astept parca in fiece minut sa sune impuscatura unei arme cu amortizor, oase zdrobite de prea mult, muschi tescuiti de prea greu.
Ei, iubirea asta.....
Iubesc cifra doi...inseamna ca iubesc dublu, dual, indoit, sau doar injumatatit?:)
Iubesc..iubesc nu tandru, asezat, normal, clar sau solemn.Iubesc asa, cu ras si plans, nebuneste, neinteresant, fara romantism, caraghios, ca un genunchi itzit brusc prin despicatura rasei unei calugarite batrane.
In scrashnet de scaune taraite de podele, final de act, liniste efemera inselatoare.Cum as putea iubi altfel decat dand cu tifla?
(Ca un Fat-Frumos cu cosh in frunte, de sub care steaua se zbate zilnic sa rasara.Ca un Popeye caschetarul, ce-si rumega in coltul buzei ideile, nu pipa.Sau ca Brutus ce se agatza de cutit, infipt mandru in atriile oricui se vrea strapuns, masurand cati decilitri de sange s-au mai scurs...:D.)
Si iar iubesc pret de-o secunda in amurgurile liliachii si-n aerul tare si inmiresmat al noptii careeste.
Cu maini flamande ce mangaie parul valuri potolite de-o parte si de alta a fetzei, ocrotind taine fierbinti.
Cu colturi de gura atarnand in jos, ca doua brazde arate negru, fertil, si ochi intunecati fara nicio sclipire aurie.
Iubesc cifra doi.....si astept parca in fiece minut sa sune impuscatura unei arme cu amortizor, oase zdrobite de prea mult, muschi tescuiti de prea greu.
Ei, iubirea asta.....
Iubesc cifra doi...inseamna ca iubesc dublu, dual, indoit, sau doar injumatatit?:)
luni, 14 septembrie 2009
critica care ma lasa rece
..desi, daca tot scriu..stiti ce spun psihologii:,,Daca spui ,,da" inseamna ca este ,,nu", si viceversa.:)
La mine este limpede:cand spun ,,da"inseamna ca ,,da, imi pasa, voi tine cont de asta", si cand spun ,,nu, nu ma intereseaza", apoi inseamna ca mi se chiar rupe-n ....alea alea.
Si totusi, sunt luata la purecat, disecat si tratat pe marginea mintii umane femeiesti.Sau as putea lasa doar ,,mintii femeiesti", si sa renunt la ,,umane"?...hmm.Deci, cand sunt luata la ,,cine esti tu, oare?"(mirat,contemplativo-oripilos), atunci mi se rupe, caci sunt ceea ce sunt si sunt asa cum ma vezi.Mai buna de atat nu pot fi, nu atac gratuit, dar ripostez din plin..mda, nu sunt atat de buna incat sa-mi intorc celalalt obraz, oare o fi trist ca n-am mustrari de constiinta apropo de asta?
,,Valoare mea, valoare mea", suna ca-ntr-o manea, ieftina si grea, culmea egoismului canta in mine, nu vreau sa par ceea ce nu-s, stiu, uneori fulgerele globulare-s atat de imprevizibile....
,,ma intreb, (din ce in ce mai rar, bagseama)de ce mi-e impietrit sufletul?...nu-mi plec urechea la rautati, strivesc orice sambure de invidie, ca mama a zis ca e boala grea, nu uit sa multumesc si am iertat de multe ori...dar....poate stiu unde gresesc, si uneori e inutil sa recunosc, dau mana celor care nu-mi iau tot bratul, cu siguranta nu intorc celalalt obraz, ascund ceea ce trebuie ascuns, nu ma mai mira nimic, mint atunci cand trebuie, nu sunt dreapta intotdeauna, recunosc;ce e sufletul?Caldura din el?Iubesc cu discernamant si-mi caut caldura incontinuu(chiar si sub alte cearsafuri), suparare datorita adevarului?Ce-i adevarul?Dar jumatate de adevar cum se numeste?Continui sa ma iubesc pe mine, pentru ca nu stiu daca cel de langa mine o mai face, amintirile frumoase-s departe........."
Cu asta am inceput undeva niste scrieri..iar prietenii stiu de ce.Si cum la mine nimic nu este intamplator, am zis mai sus ceva esential:,,prietenii".Daca nu as avea bun simt in mine, exact atat cat trebuie ca sa supravietuiesc, nu as putea fi constienta de existenta lor.
Cacofonia din titlu este deliberata.
La mine este limpede:cand spun ,,da"inseamna ca ,,da, imi pasa, voi tine cont de asta", si cand spun ,,nu, nu ma intereseaza", apoi inseamna ca mi se chiar rupe-n ....alea alea.
Si totusi, sunt luata la purecat, disecat si tratat pe marginea mintii umane femeiesti.Sau as putea lasa doar ,,mintii femeiesti", si sa renunt la ,,umane"?...hmm.Deci, cand sunt luata la ,,cine esti tu, oare?"(mirat,contemplativo-oripilos), atunci mi se rupe, caci sunt ceea ce sunt si sunt asa cum ma vezi.Mai buna de atat nu pot fi, nu atac gratuit, dar ripostez din plin..mda, nu sunt atat de buna incat sa-mi intorc celalalt obraz, oare o fi trist ca n-am mustrari de constiinta apropo de asta?
,,Valoare mea, valoare mea", suna ca-ntr-o manea, ieftina si grea, culmea egoismului canta in mine, nu vreau sa par ceea ce nu-s, stiu, uneori fulgerele globulare-s atat de imprevizibile....
,,ma intreb, (din ce in ce mai rar, bagseama)de ce mi-e impietrit sufletul?...nu-mi plec urechea la rautati, strivesc orice sambure de invidie, ca mama a zis ca e boala grea, nu uit sa multumesc si am iertat de multe ori...dar....poate stiu unde gresesc, si uneori e inutil sa recunosc, dau mana celor care nu-mi iau tot bratul, cu siguranta nu intorc celalalt obraz, ascund ceea ce trebuie ascuns, nu ma mai mira nimic, mint atunci cand trebuie, nu sunt dreapta intotdeauna, recunosc;ce e sufletul?Caldura din el?Iubesc cu discernamant si-mi caut caldura incontinuu(chiar si sub alte cearsafuri), suparare datorita adevarului?Ce-i adevarul?Dar jumatate de adevar cum se numeste?Continui sa ma iubesc pe mine, pentru ca nu stiu daca cel de langa mine o mai face, amintirile frumoase-s departe........."
Cu asta am inceput undeva niste scrieri..iar prietenii stiu de ce.Si cum la mine nimic nu este intamplator, am zis mai sus ceva esential:,,prietenii".Daca nu as avea bun simt in mine, exact atat cat trebuie ca sa supravietuiesc, nu as putea fi constienta de existenta lor.
Cacofonia din titlu este deliberata.
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)
